Noroc cu mâța

  Fii amabilă, un sălămior, dar mai uscat…

  − Care să fie?

  Mă chitesc prin geamul cam aburit: bucata aia…

  − Ăsta? Îl ridică de coadă cum fac eu cu motanii recalcitranți

  − Ia să văd? Dau să mă chitesc pe dedesubt, la substanță, nu văd nik și întind mâna peste galantar:

  − Vai!

  − Da’ ce-am făcut?

  − L-ați atins.

  − Îu?!! M-am umplut de salmonela, am să mor…

  − Dumneata ca mata, da’ eu, aici, ce vină am?

  − Hai, măi fată că nu-i așa…să moară dujmanii!

  − Nu-i așa, da-i așa. L-ați atins trebuie să-l cumpărați. Dă dujmani nu-mi purtați mie de grije!

  − Bun, bine… da’ acu’ măcar pot să văd ce-am târguit?

  Mi-l  înfășoară mai întâi într-o hârtie cerată apoi într-o pungă din plastic:

  − Doar după ce ați ieșit din magazin, este interzis a se etala în zona magazinului mărfuri perisabile în afara spațiului specific destinat.

  I-au punga  și ies mofluz și cu personalitatea terfelită. Ocolesc prin spatele magazinului ca să ajung la sifonăria lui Vasile. O mâță mă reperează după miros și mă privește cu ochi mari:

  − Hopa! Salvatoarea mea.

  Mă uit cum mâncă din salam și mai prind și eu oleacă de curaj:

  − N-am aruncat banii chiar degeaba!

                                        ***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s