Când cerul, deodată, nu mai are nori

… ce știți voi, copii, cum e să privești o femeie, o boare-n vânt trecătoare pe lângă tine?

Impresia unei priviri fugare, ooo, acel accept aerian, genetică ascunsă-ntr-un mic zâmbet. Dintr-un colț de ochi…

… ce știți voi, copii, cum e să te privească o femeie, galeș, estimativ pe sub gene lungi atunci când crede că nu o vezi?!
Eee, acum eu mă așez picior peste picior iar ea gâfâie un pic și povestește cu fetele, ignorându-mă. Urechiușele i se aprind, știe că o privesc, nici inima mea nu stă în loc, pornește un galop dezlănțuit, amicul are o ezitare, îmi urmează privirea, și zâmbește fin, interior:
– Ce știi tu despre femei…? Privirea ta s-a aplecat spre cea al cărui nectar de prea mulți a fost răpit.
– Dar urechiușele, splendorile ce s-au roșit atunci când am privit-o?
– Doar un pantof ce-o strângea, copil, privesc și văd al ei picioruș jucând agale un sabot.
– Ooo! Doar un nenorocit de pantofior, vai mie, și eu care n-am priceput nimic.
Mâine-i iau cei mai frumoși pantofi!
Amicul zâmbește fin:
– Ce știți voi, copii, cum e să te privească o femeie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s