Trump și șurubu’ lung

Am o lucrare de minte-ntoarsă cu lopata da’ cum, clientu’ stăpânu’ nostru, am pruces: loz să iasă!

Dau eu în stânga, dau și-n dreapta, drăcia capătă contur. Acuma… dau s-o potrivesc, vorba aia: dacă nu intră singură, o potrivești cu mâna.

Nik! Răscolesc ce răscolesc: Nik! Șurubu’ prea scurt.

„ Asta-i coane! Doar știai c-o să vină și vremea aiasta… Tot bagi și nu mai pui la loc…”

Bunnn!

Mă trag la țol și, voios ( la dracu’ cu hiarele!), o iau spre „ oraș”.

Am, și eu, tabieturile mele… După ce trag o „ centă” de la „Transilvania”, țuști la     „ Sifonăria lu’ Vasile”:

− Bag-o schemă!

Sorb cinzeaca de tescovină trasă de două ori și simt cum „ kerosenu” începe să-mi tureze motorul. Numa’ bine cât Vasile vine cu jumatea de pui la rotisor, cu mujdei de usturoi și mămăliguță.

Altă viață!

Cam pe la jumatea puiului, pre’ când Vasile a văzut că are cu cine discuta, mă ischitește:

− Îi cu rușii, au ba?!

− Îi, zic în timp ce înfulecam târtița.

− Pă ce te bazezi?

− Păi vezi… Nea Vasile, matale nu prea le ai, dar când au fost cele mai mari atacuri informatice din lume? Când cu alegerile de la americani, de era să iasă criminala aia de Clinton… Apoi, când după ce l-a mâncat în cur și a încercat să mușamalizeze investigația asupra lui Comey, brusc, s-au declanșat toți dracii din lume de-au picat sute de mii de calculatoare inclusiv cele de la Dacia- Renault. Crezi că aveau ceva cu Dacia? Neeee, bătaia a fost pe serverele de la casa albă și congres de unde s-au șters aproape toate datele din ultimele luni: nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu-mi pute, grăiesc și înmoi pulpa de pui în mujdei.

Mai nou, Tramp care a băgat pumnul în gură unui procuror federal ca s-o lase mai încet cu Comey, se dă victimă: „Eu doar îmi doresc pe cineva competent. Sunt fan FBI. Iubesc FBI-ul”.

− Adică, să fie spionul Kremlinului?

− Ha! Vezi, Vasile, cum viața bate, mai întotdeauna, ficțiunea? Nici măcar Asimov n-a reușit să imagineze un spion rus în postura de președinte al SUA.

Vasile dă din cap și începe să frece, amarnic, un pahar.

Dau pe gât ce-a mai rămas din Busuioaca de Bohotin,  plătesc, și-l bat pe umeri:

− Ce te-ai întristat?  Sună frumos:

Uniunea sovietelor ruso- americano-europene!

Las în urma mea un Vasile, privind paharul în zare precum o vrăjitoare, bolul de cristal, și mă reped la Dedeman:

− Duduie… șuruburi de patru cu cap îngropat.

Se agită fătuca și-mi aduce șuruburi de 6 lungi de 4.

Mă uit la ea, atât cât se vedea de tejghea: bunicică. Îmi simte privirea și începe să se foiască:

− Îs bune, domnu’?

− Di buni-s buni, fată dragă, replic, numa’ vezi că aici îi o țâră de confuziune.

− Adică cum, se burzuluiește copilul. Mi-ați zis de 4 v-am dat de patru.

− Da da’ vezi… Eu mă gândeam la grosime, tu la lungime. Nu că n-ar fi bune amândouă da’… vezi de patru cât mai lungi.

Apare fata:

− Eeee, așe da! Lungi și sprintene, s-ajungă pân’la măduvă. Dă 20 de bucăți.

− Vă dau 21, contrează dihania, să aveți și unul personal.

− Perfect, copilă! Dar pe ăsta-l vreau cu piuliță. Nici mai mare, nici mai mică, exact cât să se înfileteze.

Că nu-i așa?

Dac-ai găsit o piuliță în care să te răsucești, nici în cur nu te mai doare.

Nici de Trump, nici de ruși, nici de toate neamurile lor.

***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s