A muri este banal

 Meșteru’ m-a trimis în „ piroșima”. Pe tabloul de automatizare se sesizase o cădere de presiune semnificativă dar inexplicabilă.

− Când treci pe la „ desulfurare”,  ia-l și pe papagalul ăla de Florin, să fiți doi, că așa scrie la carte. Protocoalele trebuiesc respectate.

Am intrat în arealul „ desulfurării” și am „ bifat” caseta cu masca de oxigen fără să o iau. Știam eu cum stă treaba, dacă crapă o conductă cu hidrogen sulfurat dai colțul cu sau fără de ea.

 În „Tabloul de comandă”, Florin și o prospătură incredibilă. O corcitură tătaro- turco- română, cu toate alea la locul ei.

− Hai! Mergem în piroliză… Ahoe, you gorgeous! Hau mai faci? Mâine ies din tură… Mamaia va fi a noastră!

Fâlfâie din gene și râde de proastă:

„ Stric banii degeaba pe litoral, am să o înghesui pe aici, prin instalație… “.

− Hai, motane ! Ne freacă chelia Hanganu…

Trecem de „bombosfere”:

− Mă, câți chiriași are mă-ta?

− Șapte, două perechi și trei holtei, de ce?

− P-asta ea a adus-o, freacă menta pe-aici ziua, îi lucrează pă holteii ăia noaptea. Zi că nu?!

− Mă jur că nu știu. M-a chemat ingineru’… „ Uite! Noua operatoare de tablou, îi faci protecția muncii și-mi aduci să semnez”.

− Și cum a fost cu protecția muncii? Cunoaște… „ legislație”?

− N-am apucat, m-ai călărit tu primul.

Ajungem. Pun mâna pe telefon :

− Sunt la A1. Închideți și voi pompele alea că vâjâie tot pe aici… Meștere pe unde ziceai?

− Pe automatizare am izolat B3 cu D4 și E 5, pe undeva pe acolo…

− Hai, da’ stai în spatele meu și ciulește urechile. La cel mai mic semn, te faci una cu podeaua.

Intru pe magistrala A, cotesc pe B2, mă opresc. Se aude relaxarea din țevi, băieții au oprit pompele. Între D5 și E4 am perspectivă mai largă. Totul pare în regulă.

− Du-te la nodul ăl’lalt, eu merg pe aici. Ne găsim la E5. Belește ochii.

Văd , deja, un jet subțire ce condensează lângă o ciupercă de automatizare. Izolăm zona, golim și înlocuim „ olandezul zburător”.

− Stai aici, cască ochii, mă duc la telefon.

− Meștere… un olandez. Da. L-am schimbat. Bagă presiune.

Simt încleștarea țevilor în lupta lor cu cele peste două sute de atmosfere. Vibrația infasonoră îmi creează o stare de panică, de angoasă animalică pe care o cunosc și o stăpânesc. Mă întorc la D5:

− Copil, răcnesc, șuieră ceva? Nici un răspuns. Brusc mă năpădesc sudorile.

− Florin, candela și altaru’ lu’ mă-ta, curge mă?

Nimic.

Mă strecor pe sub instalația de automatizare, absolut interzis, și ies la E4.

Din Florin văd numai capul. Pare că doarme:

− Acu’ te-ai trezit să adormi? Fițe-ar curvele a dracului!!!

Dau să înaintez printre țevi când ceva, o încrâncenare, m-a oprit. Mă pun pe burtă.

Adrenalina se joacă cu mine. Dârdâi incontrolabil. Vreau să mă ridic și să fug. Asta ar fi moartea mea. O fisură micronică pe o țeavă la 250 de atmosfere produce un fascicul supersonic. Îl auzi acolo dar el este aici. Și te taie ca o lamă de bărbierit.

Stau ca boul la poartă nouă în timp ce instalația începe să duduie.

Dacă este o fisură pe instalația de forță și eu am reparat doar o amărâtă de automatizare e mai rău ca înainte. La presiunea asta porii sau fisurile au tendința de a se lărgi, metalul pierzându-și coeziunea, cedează iar dacă nu …unde a apărut una …

Scot din buzunarul de la spate procesul verbal de constatare. Găsesc în geanta de scule, indispensabila sârmă românească și cu hârtia legată în vârf , ca un stindard , am ajuns târâș- grăpiș la telefonul antiX. :

− Meștere, oprește tot, tot, jale !!! Florin e jos… Tot, tot, și eu sunt jos… Închide dracului pompele!

 

− Comisia a constatat: La ora … Vocea Inspectorului răsună monoton în sala de conferințe: … ca urmare și în conformitate cu Normele… O văd parcă aievea pe tătăroaică, inginerul a mutat-o chiar a doua zi… echipa de specialiști AMA trimisă la fața locului a descoperit defecțiunea constând în… nu a simțit nimic, doctorul care mă consultă îmi ia bărbia în mână și mă privește în ochi: Auzi ce-am zis?  Jetul de polietilenă l-a lovit în zona occipitală producând deces instantaneu…  Din nefericire, la repornirea instalației, conducta de forță  dintre nodurile B2 și E4 a cedat… Comisia se retrage, rămân cu Meșteru’.

− Să nu te-aud că a fost vina ta.

− Dar a cui, Meștere? Trebuia să-l las afară, trebuia să intru singur. Nu mai fusese niciodată, nu știa de angoasa produsă de vibrațiile infra. S-a speriat de moarte și a încercat să fugă, nici el nu știa unde… direct spre moarte. O moarte atât de banală, de incorectă… Avea de toate, ba și mai mult, ce trebuia s-o facă pe AMC-istul p-aci pe la noi? Ca să nu fie un „parazit”? Nu eu l-am omorât, deși aproape l-am dus de mână în fața morții. Sistemul l-a omorât, sistemul ăsta dement!

Meșteru îmi fulgeră un dos de palmă de m-am clătinat:

− Ești tâmpit?  Taci. Dacă nu pentru noi, eu, ingineru’, ăilalți, toți, avem familii, o viață de dus; măcar pentru tine că te bagă direct în pușcărie. Mai ai două luni și termini reeducarea la locul de muncă. Ai minte. Nu se merită. Nu se merită, ascultă-mă, măcar în ceasul al doisprezecelea.

− Da, meștere. Vezi? A muri este banal. Mai rău de noi, ăștia care rămânem…

                                                                              ***

Anunțuri

Un gând despre &8222;A muri este banal&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s