Amor la enșpe grade minus

”…cândva, demult, într-o galaxie îndepărtată”

 

Măi frate… Cum îți zic: Eram prin munții Brașovului, de păzeam nuclearele să nu degere. Un ger ca acuma și, când ieșeam din peșterile lu’ Ali-Baba, trăgeam la cabana lu’ Vasile.

Pe mine a căzut ponosul, că de… primul venit, ultimul plecat.

Frig, copil, de mergeam cu scuturi din aluminiu deasupra capului. Să nu ne citească sateliții ”dujmanului”.

Iaca și într-o dimineață de-asta de 30 cu minus, când am găsit cafeaua înghețată în ibric, strig după sergentul- tehnician care, până la un punct, mi-era și un fel de ordonanță:

− Ioane, ceara mă-sii. O crăpat ibricu’… Nik!

Arunc pufoaica pe schinare și, în papuci și pijamale, ischitesc după el.

O iau după gălăgie și dau de Vasile care crăpa lemne de curgea apa după el.

Bun, zic! Da’ unde-i dracu’ de Ionel…?

Mă duc prin spate, și parcă aud ceva. Crăcănez o ușă. Unde erau nămeții mai mari Ion călare pe muierea lu’ Vasile… Amândoi trupeși, ce mai: lupte greco-romane, ieșea fum din zăpadă.

Mă să fie. Mă ia și pe mine cu nădușeli. Mai stau o țâră că aveai la ce te uita… și-odată șuier ca cintezoiul. Ion saltă capul și mă vede:

− Văleu, Toa’ Lent, că eu nu…

− Văzui că nu! Tăiați-o înăuntru, că vine Vasile cu toporu-n mână…

− Hâu!! Haida fă, o trage pe asta din zăpadă și cam rușinați se strecoară pe lângă mine și dispar pe scări.

Mă reped la locul infracțiunii. Trag repede pufoaica pe mâneci, înfulec lopata și fac repede, de m-au năpădit și pe mine transpirațiile, o pârtie până peste groapa, încă fumegândă… Micționez adânc, șterg urmele infracțiunii în jeturi puternice, noroc că-i dimineață și-am producție.

Vasile, cu un maldăr de lemne-n brațe, mai se împiedică de mine:

− Da’… Ce faceți don’lent, să uită scurt la mine, și-n pijamale?

− Te-am văzut că spargi lemne și-am zis să fac o leacă de loc.

− Îhî, se uită peste umăru’ meu, cercetător. Îhî, ș-așa că te-ai pișat aici…

− Nu m-a mai răbdat…

 

Nuclearele stau cuminți cu termostatele reglate perfect la 20 de grade, vine și Revelionul. Ciocnim o cupă de șampanie, două… Ne cam chitrofonim, trece și anul… , ger de nu ardea țigara. Mă trag în pat. Aci simt mișcare:

− Hîu!

− Eu sunt, îmi pune mâna pe buze. Am venit să-ți mulțumesc pentru ieri. Ești un scump! Pica rău la mine în dosar…

−?

− De fapt nu sunt nevasta Domnului Colonel Vasile de la SIE…

− ??

− Căpitan Olga, Contrainformații Militare !

− Iar eu, Agentul 007, undercover, bă îmbufnez pe cât de copil sunt.

− Nu știu! Să vedem, să cercetăm…

Și se urcă călare pe mine.

***

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s