Chiftele pentru Don Profesor

Urlă toți câinii din cartier ceea ce este semn sigur că don’ profesor s-a pus în mișcare.

Costică apare lejer panicat:

− Mă, n-am mai nimica în frigider…

− Nici eu, dar stai… nu te bolunzi, să vedem mai întâi ce vrea.

Apare, victorios, ignorând-o pe  Tița care-i tot sare la picioare, ne vede, și se extaziază:

− Prietenii mei! De când nu ne-am văzut, o eternitate!…

− Nici eternitatea nu mai e ce era, pre vremurile aistea, bodogăne Costică.

− Ia bucură-ne! mă exprim și eu.

− Copii… Azi vom face chiftele. Poftesc la niște chifteluțe, mici, rotunde, cu mărar și pătrunjel, așa cum le făcea mama, în sos de bulion, cu usturoi și piper.

Sunteți pregătiți?

Adevărul adevărat e că n-am mai făcut de mult chiftele, din lene, că se face multă mizerie, dar cu-n ajutor salubrizant…

− Merge!

− Ce merge, mă? protestează Costică. Să văd marfa.

Ne uităm în punguța care a stârnit toți câinii din mahala: o bucată, țeapănă, de pulpă de vită, un ficat de porc și un pumn de mațe, tot de porc.

− Mă, se exprimă Costică, tu vrai să faci leber cu carne de vacă, bag samă…

− N-are contește, îmi extrag trompa din sacoșă. E perfect. Ficatul și mațele le iau eu și pun la schimb niște fleică de porc. Bine? Bine! Și tu… Costică?

− Eu nu mai am decât niște oase… aștept femeia să vină de la Iași.

− Te duci în beci aduci un borcan cu pulpă de roșii, o căpățână de usturoi, două frunze de dafin, piper negru și dezvirginezi borcanul cu castraveți murați. Clar?

 Scot carnea din pungă, o dau într-o apă și-o citesc: cam vânoasă, dar am o mașină de tocat rusească, făcută dintr-un tanc, de toacă și oasele lui  Tutankamon.

Cât eu instalez scula, pe marginea masei, apare și Costică cu crastaveții, vai ce nebunie, de ne curg balele.

Le bag câte un molan de nohan, ca să le mai calmez spiritele.

− Profesore, grăiesc, că tot … dacă avem șase copii și două pungi cu bomboane, iar în fiecare pungă s-ar afla câte o bomboană roșie și două verzi, câte bomboane ar primi fiecare copil împărțind egal?

Don Profesor se uită urât la mine:

− Te-ai bolunzit?

− Poate… Hai Costică! Bagă la manivelă. Huooo, că pleci cu masa, încet făptură, apeși mai tare, dar dai roată mai încet, nu te-o învățat nimic Leana.

− Dar dacă am avea un batalion împărțit în 6 plutoane și fiecare pluton ar primi câte o pătură groasă și două pături subțiri, câte pături ar primi, în total, batalionul?

Don profesor se uită din nou urât la mine. Noroc cu Costică care a terminat.

Mă duc și mă spăl, adânc, pe mâini, nu de alta da’ nu vreau să dea căcarea-n noi și, după ce pun un praf de sare, iau tocătura la melestat.

−Daaaa, ce bâiguiați?

− Nu-i pă intelectul tău, mă. Treci la usturoi, profesore, toacă mărarul și pătrunjelul, hai!

Bag și-un ou și mestec adânc:

− Profesore, ai mai întâlnit o chestie d-asta?

− Da, inginere.

− Hai, zi! mă henervez cu mâna-n tocătură.

− Hai, termină tu chiftelele …

− … Și pân-atunci să vorbim de curve, pricep eu. Am auzit că ultima te-a lăsat la curul gol.

Costică! Ceapa!

− Nu eu. Nu mă puteți obliga. Eu o păzesc în tigaie… atât!

− Profesore… Ai onoarea … și zici că te-a lăsat…

Ceapa-i dată dracului, știu pentru că am tăiat și eu din ea pentru ciorbă.

− Și-a luat și Laptop-ul, bocește Profesore tocând ceapa. Ce vină am eu că-i mică? Mi-am dat toată silința. N-are clitoris, bre. Și c-o bâtă de bassebol tot aia e…nu simte nimic.

−Da, ia profesore, o fi așa mică? Se agită Costică. Mai mică ca a mea? Că eu am rupt târgul și-am trântit și doi copckii! I-a scoate-o!

− Mă… Profesore, în dulăpior este o pungă cu făină. Începută. Adă încoace. Costică, jos în cuptorul de la aragaz e o tigaie, sus cu ea pe ochiul mare. Hai! Să văd mișcare.

E o ruletă la mine în atelier…

Tocătura miroase demențial, iau în podul palmei și-o arunc în făină, o tăvălesc de două, trei ori, și-apoi arunc chifteaua în uleiul încins. Costică e prezent și atunci când s-a rumenit o extrage cu paleta. Treaba merge oablă, don profesore face maiaua din bulion, dafin, cimbru, usturoi și piper pe care o toarnă peste chitelele fierbinți.

Mâncăm ca apucații. Costică își trage sufletul și soarbe din paharul cu nohan negru:

− Așa…se bate pe burtă . Să nu mă credeți prost… La prima problemă… îi clar că-i o bomboană, iar la a doua eu zic că nouă.

− Da, se scobește în dinți don profesor. Matematica asta e o disciplină exactă cu condiția de ai oferi date exacte.

De exemplu, un calculator, chiar științific, nu poate sări peste programarea sa de bază. El va efectua operațiile în ordine introducerii în calculator, ignorând restul frazei matematice.

Pe de altă parte, aceiași folosire, incorectă a simbolurilor matematice poate conduce la catastrofe, cum a fost cazul navetei Columbia unde într-o înșiruire numerică a apărut un „d” .

 Să nu-mi spui că te-ai implicat în această himeră?

Mă privește fix:

− Da! Și-ncă cum…

− Nefericitule! Dacă nu făceai chifelele așa de bune te băteam cu mâna mea.

− Dar nu pot… am jignit oameni, m-am dat în spectacol… nu poți să mă lași așa…

− Copil… pentru sufletul tău:

Te-ai agitat pentru ceva care nu există.

                                                                    ***

Pentru conformiate 6:2(2+1)

Anunțuri

Un gând despre &8222;Chiftele pentru Don Profesor&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s