Suferințele lui Wang (II)

Las baltă tot. Mă arde de-o țigară, ceva de speriat.

În bucătărie, trag bine obloanele, și aprind lumina.

„Altă viață dom’le”

Fumez cu sete cu gândul la antihristul lui madam Frăsina:

− Cum, ne-cum, omu’ nostru s-a teleportat din cameră la miezul nopții. Vocea-mi sună spartă.

 „La dracu cu toate. Sunt detectiv nu un maimuțoi de la Întâmplări paranormale. Vino-ți în fire! Trebuie să existe o explicație rațională. Ce naiba studia profesorul ăsta? Habar n-am. Am trecut next-next-finish… P-acolo tre’ să sap. Mâine. Azi să mai fac două scanări, una în ultaviolet și alta în raze X, poate apare misterul la care se holba amicul”.

În ultaviolet nimic. Nici nu speram să găsesc ceva. E o zonă a spectrului prea volatilă. În spectrul Roentgen la fel. Forțez scula spre limită. Pe la o lungime de undă de 0,2 Angstomi, pe dușumea, începe să se contureze un pătrat întunecos cu latura de aproximativ un metru:

− Ahaaa! exclam. P’aci mi-ai venit, antihristule.

Scanerul dă semne de oboseală. Marchez repede, cu niște monede, perimetrul dubios, și opresc scula. Frige în draci.

− Și-acu’ ce te faci?

Logic ar fi să fac cale întoarsă, să bag cornu’n pernă, iar mâine să vin cu toată floarea cea vestită a intelighenției românești.

Trag vârtos din țigară.

Un drăcușor nu mă lasă-n tihnă. Cu mopul din bucătărie inspectez precaut pătratul cu surprize:

− Tehnică în premieră mondială, rânjesc. Mopus versus Sugativa de raze X.

Nik. Suprafața solidă, atât de solidă cât poate fi un covor căruia îi zgândăr perii cu o linie luată de pe biroul profesorului. Îmi iau curaj și îl pipăi cu mâna. Nu reușesc decât să ridic un fuior de praf semn că Don Profesore nu le-avea cu aspiratorul.

Mă sprijin într-o mână și mă scarchin în creștetul capului când, simt că alunec. Încerc disperat să mă agăț de ceva, dar mă prăbușesc într-un  întuneric fără fund.

                                                                               *

Într-un genunchi, pe un hol întunecat, cu scară în spirală care înconjoară casa liftului, în fața unei uși capitonate.

Mă simt ca rupt în două, ceva urlă-n mine, adânc îi simt reverberația în oase, și mă mișc ca prin melasă. Parcă singură, mâna se îndreaptă spre butonul soneriei. Sun.

Din interior se aude mișcare și în prag apare o femeie trecută de 30 de ani, frumoasă, dar pe chipul căreia necazuri prea multe au cioplit neîndurător.

Rămâne încremenită, parcă nevenindu-i să creadă. În mine haosul se amplifică, sunet de tobe face să-mi zvâcnească timpanele, realizez că-i inima mea.

− Ai venit, îngaimă, ți-au dat drumul! Îmi sare de gât și începe să plângă în sughițuri.

Încet, mâinile mele o cuprind. E caldă , părul ei miroase cunoscut, ațâțător, și repede-și găsește culcuș familiar la pieptul meu.

− Huooo! Nu boci fimeie. Că dară n-am murit! Vocea mi se pare străină și brusc simt, irezistibil, nevoia de a mă vedea într-o oglindă. O împing încetișor înăuntru și trag, cu mâna stângă, ușa după mine. Se desprinde de mine cu un fior, se depărtează și aprinde lumina. Mă privește din cap până-n picioare și crețurile din jurul ochilor se îndesesc:

− Miroși urât, ești murdar și ai slăbit îngrozitor. Uite, atârnă costumul pe tine… Ți-o fi foame… Pun acuma de mâncare.

− Vreau la baie, gem. Adu-mi niște schimburi, ceva.

Holul. Sunt două băi. Instinctiv o aleg pe cea din dreapta. Ca o imagine telemetric decalată văd o altă baie, asemănătoare și totuși alta,  dansând dinaintea ochilor.

Îmi încleștez mâinile de marginea chiuvetei și mă privesc în oglindă. Îmi răspunde privirea tăioasă a unui bărbat spre 40 de ani, cu obrajii supți și nebărbieriți. Simt că parcă-s eu și nu prea. Un junghi îmi trece prin stomac și un tremur nervos mă țintuiește în fata oglinzii. Ea intră cu un braț de rufe și rămâne în prag privindu-mi reflexia din oglindă. Îmi ia mâna și mă trage la ea. Mă desprind încet din mine, o iau în brațe, și o stâng cu putere. Ne sărutăm sălbatec până ce ea rămâne fără suflare.

Gâfâie și zâmbește șăgalnic iar tobele din pieptul meu pornesc din nou un vacarm nedeslușit:

− Hai să faci o baie, se apleacă peste cadă să de-a drumul la apă și eu mă trezesc urmărindu-i linia șoldului:

− Hai, mototolule. De când n-ai mai făcut o baie?

− Nu știu. Iar sinceritatea răspunsului mă lovește parcă în moalele capului. Simt că amețesc iar ea se sperie:

− Ce-i ? Ce-i cu tine? Ți-e rău?

− N-am nimic, emoții…

− M-ai speriat. Te-ai albit tot la față.

 

Mestec și privesc pe fereastră. Priveliștea nu-mi spune nimic. Un șantier unde încă se mai ridică blocuri. Ușa se deschide și de sub fustele femeii, nici măcar nu știu cum o cheamă, gem adânc pe dinăuntru, se ițește un căpșor de copil. Are cam patru ani, ochii verzi ai maică-si și falca mea.

Mă privește cu un amestec de teamă și curiozitate.

− Fugi la taică-tu, Dănuț.

Ăsta se bagă și mai adânc în fuste, de i se mai vede doar nasul.

Întind o mână și-l trag la mine:

− Tâta, mare! Îl iau și-l pun pe-un picior. Dau să-l pup dar se ferește. Șezi blând copile, că nu mănânc oameni, zic. Bleaga începe să plângă din nou, ăsta din brațe așijderea… Îl iau pe un braț, cu cealaltă mână-mi cuprind femeia, și plâng și eu ca prostul.

− Nu plânge, nene. Îl aud și ne punem din nou pe bocit.

 

Îmi iau hainele și mă duc în birou. Același dans de imagini suprapuse pe care de data asta îl ignor cu o mai mare ușurință. Golesc buzunările: foaie de drum Poarta Albă- București, Bilet de eliberare din penitenciarul Poarta Albă, Act de identitate provizorie, Ordin de prezentare la Miliția Sectorului 6, toate cu data de 30 august 2013, Republica Populară România.

(va continua)

Anunțuri

Un gând despre &8222;Suferințele lui Wang (II)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s