Suferințele lui Wang (V)

− Hai să vedem ce-i cu fantoma… Acu’ face ochi.

Explicațiile mele alambicate nu l-au convins, așa că are nevoie de acțiune.

Metodic… vorba vine, îl dezbrăcăm pe individ la pielea goală.

Nik!

Mai pipăim cu fereală pe ici pe colo… până dau de un inel. I-l smulg din mână și, brusc, capătă consistență.

− Cum te cheamă, mă? Ceara, candela și psaltirea ta! Îl contrează Vasile.

Mie mi se învârt imagini prin cerebel. Îi iau falca în mână. O-ntorc pe-o parte, închid ochii. Mă mai uit la el, închid ochii:

− Căpitane, să fiu a naibii de nu-i profesorul pe care-l caut. Am văzut poza aia doar odată, mică, în dosar… dar memoria mea vizuală nu mă înșală.

Ăsta e Don Profesore Honoris Cauza Ailoaie.

Dottore o să facem pâș, pâș, înapoi la căsucă, să facă borș alții cu tine, că eu îs sătul.

Ăsta mă privește cu ură:

− Ce nu ai stat cuminte în banca ta de nefericit? Te-ai băgat în căcat până-n gât.

– Iete ce tupeu? Vasile îl apucă, cu mâna lui mare, de fudulii:

Ia luminează-ne oleacă, că am nevastă și copchii și mai vreau să ies și la pensie…

 Poarta scârțâi prelung. Ne repezim la geam:

− Mătușă-mea. Și a zis că stă până vineri… Vasile se repede la ușă. Prea târziu.

Cu pieptul dolofan înainte, mătușa pătrunde în cameră:

− Ce-i Vasile cu tine? Te-o dat fimeia afară? Mă vede și pe mine. Musiu cine-i? Mai dă raită cu privirea…

− Îu, ptiu drace, doamne iartă-mă de păcate…  Profesore, nu ți-e rușine?

− Tanti Frosina… mă crucesc și eu și brusc simt că nu pot respira. În jur totul se dizolvă, se amestecă … și mă pierd și eu.

 

                                        *

Sunt întins pe spate. Senzația e clară deși totul în jurul meu e neclar: un bondar trece pe lângă mine, bâzâitul lui mă agasează și vreau să-l îndepărtez cu mâna dar nu am mână. Șoapte, clinchet de metal, un fornăit parcă de cal, eu sunt? Ce sunt? Și unde sunt?

− Ai fost avertizat!

 Vocea e de nicăieri și de aici. Din mine și de afară. Și sunt doar eu. N-am teamă deși știu că ar trebui. Răspund indolent:

− Un gest caritabil care presupune un altul pe măsură…

− Dacă te lepezi, toate se vor întoarce cum au fost.

Îmi vin în fire. Indiferent ce-ar fi cu mine, ăstuia i-e teamă. I-e teamă dihaniei de vrea neapărat  o finalizare „Ooo, de ce n-am pe procuroara Ionescu lângă mine” l-ar desființa. Dar poate, totuși… Mai bine calm… calm copil, obține informații, stilul tău… mergi pe stilul tău:

− Profesorul avea nevoie de ajutor…

− Nu e treaba ta.

− Ba da. Vezi tu…Profesorul a deschis accidental un portal. Un portal către lumea ta.

− Nuuu. De ce nu te supui?

− Cineva mi-a zis că o să mă lupt cu antihristul și că-l voi doborî…

− Ești prea mândru. Din doi voi face unul și-l voi trimite să ducă legea mea.

− Oi fi dracul… și ți-e frică de mine… Halal diavol fricos.

− În lanțuri… două mii de ani. Dezleagă blestemul pe care l-ai legat.

− Habar n-am ce spui…

− În mizeria în care vă complăceți, un om, un nimic… incredibil, a descoperit pușcăria mea. În prostia și autosuficiența lui m-a eliberat pe jumătate. Nu sunt nici aici, nici acolo, nici acum, nici altădată, nici întreg nici în bucăți. Eliberează-mă, să mă răzbun, și jur că de va fi să cuceresc tot universul, nu mă voi atinge de planeta voastră de pitici.

− Pe cine să te răzbuni?

− Pe ei… Pe toți . Ne-am certat…mai multe războaie… Ei sunt acolo… Îi simt. Mă pândesc din tenebre.

Mă burzuluiesc.

− E un mod de gândire prea uman, sunt sceptic, vreau dovezi că exiști și nu e o stare paradoxală a creierului meu.

− Gândește-te la Frosina. Și nu zăbovi mult. Altfel moartea mea va fi și moartea voastră.

                                                *

Vasile îmi ridică capul:

− Ce ne-am speriat…

− Dezleagă-l.

Profesorul se ridică în capul oaselor fricționându-și brațele. Se uită spre mine și dă să deschidă gura.

− Ciocu’ mic. Și-așa ai făcut destule prostii. Cât o mai duce dihania?

− Nu știu. N-am reușit să o scoatem decât parțial din interdimensionalitate…

− Și atunci ai apelat la frate-tu care tocmai ce izolase bozoni W+ de mică energie. Parcă aievea paginile dosarului mi se perindă prin fața ochilor.

− Nici nu știam ce facem…  A fost surpriza vieții mele…

Ochesc telefonul. Sună-ți ocrotitorii. Zi-le să vină la discuții.

Vasile dă și el un bip scurt . La cinci minute patru bărbați încep să miroasă zona.

Sufrageria e neîncăpătoare: Eu, Vasile cu patru subordonați de o parte, Profesorul cu patru securiști îmbufnați de cealaltă parte și un colonel care face, nervos, un du-te vin-o scârțâind dușumelele.

− Nu cred o iotă. Ce-i povestea asta cu babe și căpcăuni? Profesore, te credeam om cu capul pe umeri.

− Dihania aia, căpcăun, drac, alien sau ce-o fi, moare de foame. Am calculat energia rezultată în cazul dezintegrării  și ne rade de pe suprafața pământului.

Simt că ceva lipsește. Nu pot să mă concentrez. Totu-i prea ușor chiar dacă e a dracului de greu.  Flerul meu îmi spune că vom fi carne de tun.

 Tanti Frosina vine încărcată de oale:

− Mâncați, copilași, să aveți putere… Colonelul începe o cruce mare, dar când realizează ce face, stuchește cu năduf. Pune mâna pe telefon și începe o discuție în contradictoriu.

Frosina se uită la mine, ridică bărbia și intră în bucătărie.

O urmez.

Se sprijină de masă și mă privește adânc:

− Spune!

Ascultă cu calm:

− Dă să văd!

Salt punguța de la gât și i-o pun în degete.

Desface cu mii de precauții și răstoarnă pe masă. Cu mâna întinsă trece pe deasupra figurinelor de parcă le-ar scana.

− Ai să mori… Ea nu ți-a zis, nu?

− Cu o moarte toți suntem datori, dar șira spinării pare a fi de altă părere.

− Îmi apucă amândouă mâinile de încheieturi:

− Trebuie să te duci. Trebuie. Dacă vrei să merite.

(va urma)

Anunțuri

Un gând despre &8222;Suferințele lui Wang (V)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s