R.R.R. (I)

 

     Casc de-mi pârâie fălcile:

– Am ajuns?

Jaris, secundul și unicul membru de echipaj, mă privește de peste postul de pilotaj:

– Aproape, Șefu’.

– Gunoaie?

– Mizerie multă… Doar a fost sectorul rușilor!

– Mda! Las’ că am văzut și pe la alte case… Mă duc să-mi beau cafeaua. Belește ochii. Nu vreau să mi-o vărs în poală!

– Da, Șefu’. Lin ca paserile cerului…

Ajut imprimanta 3D cu un șut și, cu cafeaua în mână, mă instalez comod în scaunul de comandant:

– Jurnal de bord…

– Nou, sau continuare?

– Nou. Data stelară… bagă din burtă. Computatorul bipăie și mă holbez la cifre: Am dormit ceva, dom’le!  Suntem deasupra Siberiei și văd focurile unei așezări de nomazi Dukha…

– Nu văd nici un foc și am dat focalul la maxim…

– Tu scrie ce zic eu! E jurnalul meu, scriu ce vreau în el, eeee! Deci! Ai băgat cu nomazii?

– Băgat.

– Daaaaa! Și ei și noi înfruntăm aceleași friguri cosmice…

– În Siberia e vară…

– Ei nu, că-nebunesc! Pune-te pe mute, bagă o piesă de Siberius… Așa-i mai bine.

Mă ridic din fotoliu și, cu cana în mână, mă apropiu de hubloul lateral. Privesc emisfera Pământului ieșind din noapte: Sigur că le văd, cu ochii minții, cutie cu șuruburi ce ești!

– Scrie. … și la fel cum ei își dirijează săniile cu câini prin ghețurile veșnice, la fel îmi pilotez eu nava prin negurile spațiale… Ăăăă! Hoooo!

Nava se cambrează pe o parte. Gravitația se duce dracului și cafeaua fierbinte îmi curge pe piept.

– Mii de bombe cu neutroni! Jaris!? Am să-ți bag o cometă-n dos și-am să te trimit la strămoși.

− Scuze, Sefu’ ! Pe radar nu era nimic…

– Belește ochii, că de-aia ți i-a făcut mă-ta! Am ajuns?

– Da, Șefu’.

– Crăcănează hangarul și amorsează condensatorii că vin și eu. Mă foiesc după un șervețel:

– Revenim. … prin negurile spațiale în misiunea noastră specială către quadrantul… Bagă quadrantul. Bagă, mă, quadrantul!

– Sunt pe „mute”, se aude o șoaptă…

– Ei nuuuu, c-au înebunit toți. Asta-i casă de nebuni. Ieși de pe „mute”, bagă coordonatele, salvează jurnalul și pregătește-te că avem treabă. Hai!

– Da, Șefu’!

                                                                  *

– Ce-avem noi aici?!! Condensatorii sunt încărcați? Buun! Oprește gravistartorul. Așa… Jurnal de bord.

– Nou?

– Nu! Continuare… Mă jur că la prima revizie cer să te schimbe!

– Da’ ce-am făcut, Șefu’?

– Las’ că știi tu… Numa’-n contra mea. Mă comentezi la fiecare pas. Nu mai am tihnă…

Scrie: ”Cu fălcile hangarului larg deschise nava părea un rechin uriaș capabil să înghită o întreagă navă plină cu pirați…”

Aștept un pic. Nici un comentariu.

– Nik?!

– Nu vreau să-mi șteargă hardurile, aud comentariul Computatorului.

– Bun! Jaris! Ușor înainte!

– Da, Șefu’!

– Vectorii, Comp.

– Compensez stânga., aliniament 0012, suntem calați pe quarantul 00012014 pot să inițializez la comandă. Ați pus „navă” de două ori în aceiași frază.

– Ahaaa! Nu te lași?! Bine. Corectează tu. Acum avem treabă. Jaris?! Ai scanat toate jucăriile? Nu uitați că suntem la ruși. Nu vreau ca vreo ghidușie să-mi explodeze în hangar…

– Scanat Șefu’. Numa’ table și șurubării.

– Bine. Intrăm. Activează bobinele de transconductață. Să facem curat pe poteca asta.

Engage!

„Avansăm lent. Tot ce e cât de cât metalic se deplasează lent intrând în hangar, chemat la întâlnire de puternicele bobine. Trei mii de kilometri cubi curățați de gunoaiele spațiale. Încet, încet, facem curățenie pe aici.” Ai băgat în jurnal?

– Da, Șefu’.

– Bun. Jari?

– La ordinul tău.

– Impuls!

„Puternicii condensatori își descărcară energia acumulată în bobinele de convecție. Tot ce era în hangar se transformă într-o sferă, compactă, de resturi metalice”.

– Chesonează stânga.

„Două porți metalice începură să se închidă capturând bulgărele de fiare, strivindu-l, compactându-l.”

– Perfect! Starea?

– Acum ieșim. Încărcare 68% .

– 68% ? Ne râde lumea. Comp, estimează-mi randamentul de recuperare.

– 82%

– Păi ce facem? Lăsăm și pentru alții? Mai facem o trecere. Hai! Voltă-n vânt !

„Să lăsăm generațiilor viitoare un cer curat, un cer fără șuruburi și table răsucite, fără containere pline cu rahat chinezesc care să-ți mânjescă hublourile… Precum un cașalot imens, nava se rotește sub cârma mea fermă. Vom face încă o trecere pentru a ne asigura că nimic nu ne-a scăpat…”

Ăăăăă! Măăăăă! Jaris!!! Ce dracu’ faci?

Nava se lăsă pe-o rână. Giroscoapele vâjâiau încercând să compenseze…

Atârnat de un mâner antigrav sunt smucit și părțile mele cele mai moi se izbesc de cele mai contondente excrecențe ale Cabinei de Operațiuni. Jaris mai ghinionist, a intrat cu vintrele în maneta de evacuare și acum holbează la mine niște ochi exoftalmici.

– Comp! Ce dracu’-i asta?

– Nu știu Șefu’.

– De ce ne-am lovit?

– Nu știu, Șefu’.

– Te casez…

– Poți să faci ce vrei. Nu am nici o data.

– Jaris!

– Da, Șefu’! aud gâjâind vocea secundului.

– Lasă-ți boașele să se împrăștie și vezi peste ce dracu’ am dat.

 

                                                                     *

– Să aud!

– Nik, Șefu’!

– Te-ai molipsit de la Comp! Asta-i boală care se ia, bag seamă. Cum, mă, să nu fie nimic?! Ei lasă… Mă duc la pilotaj. Să vedeți voi cum o să ajungeți îmbrățișați, și fără parașute, pe Pământ, acuș!

Mă instalez în fotoliu. Trec pe manual. Pe radar nimic. Măi să fie… Trec pe scanare. Nasol cu scanarea e că a fost gândită doar pentru înainte, iar înainte… nimic decât câteva resturi ratate la prima trecere. Măi să fie!

Comp! Vreau o manevră mai delicată, pe care doar tu o poți face.

– În sfârșit, o apreciere. Am să notez, cu majuscule, în jurnalul meu!

– Lasă vrăjeala… Ce jurnal? Care jurnal? N-am timp acum. Discutăm noi… Fii atent la mine. Blochează giroscoapele de pe axa ‘X’ și ‘Y’ și turează-mi Z-ul. Vreau să facem un travers la 85 de grade, ocazie cu care să scanez aria 0013, quadranții 00013014, 00014014, 00015014 și 00016014. Comprande?

– Absolut interzis. Nu numai că o să rămânem fără gravitație dar avem 17 tone de metal excentric în babord, mi-e frică!

– Tu asculți comanda la mine, cutie de șuruburi, că altfel am să o fac manual și n-o să fie bine.

– Repet instrucțiunile de securitate, manevră doar în caz de iminent pericol…

− Și-acu’ ce e, Comp? Ceva ne-a lovit de două ori. A treia e cu ghinion. Prucede.

– Am înțeles, Șefu’!

– Jaris? Te-ai adunat?

– Adunat, Șefu’!

– Treci la retrofuzee. Ochii pe radar. Dacă ceva merge rău ne arunci cât mai departe de orbită. Clar?

– Nu ar trebui să cerem aprobare la centru? Asta nu-i joacă.

– Executarea. Parcă nu știi ce-o să zică ăia: „Menține-ți cursul, vom trimite o navetă.” Au trimis vreodată una? Vladimir, Yohanis, Greeg… Toți mi-au fost prieteni și mototoli ca tine, că de-aia ai rămas second și ești cu 10 ani mai bătrârn ca mine. Executarea!

Scanez pe toate frecvențele. Nava se rotește travers cu ușile hangarului crăcănate. Nimic.

– Atenție Comp! Oprește Z-ul și pornește ‘Y’ la turație maximă. Să n-aud vorbă! Bagă…

„Cașalotul” se dă lent peste cap într-un looping greoi. Văd ceva pe scanerul de 11microni:  Te-am prins!

– Stabilizeazăăă! Păstrează ortodroma. Comp, l-ai văzut? Jaris?

– Îl încadrez acum. Trimit vectorii.

– Comp?

– Scuze Șefu’! Nu văd nimic. Poate senzorii mei nu sunt buni. Regret!

– Calm, Comp. Stabilizează nava pe vectorii lui Jaris. Te-am prins, Infractorule!

– Distanță 11, 237, … ,117,…, 012, 10, 863… Șefu’! Drăcia vine peste noi!

      – Retrofuzee! Azimut 0014, Acum! Putere maximă!

– Ne-a ratat la nici juma’ de metru! Ce-i asta Șefu’?

– Nu știu, Jaris. Vre-un missle „urmărește și distruge”… Și-așa erau dubios de multe gunoaie pe aici…

– Și… De ce n-a făcut „bum” la primul sau al doilea impact?

– O fi având focosul defect… sau dezamorsat…

– Să-ți fie gura aurită. Ce facem? Drăcovenia s-a oprit la nici 10 kilometri. O urmăresc cu greu, e camuflată aproape perfect. Se rotește… Cred că vine iar peste noi…

Zice-ai că are focosul defect?

– Nu stăm noi în nădejdea asta. Ies!

– Ce faci?

– Ies!

Ai prins vreodată o vacă turbată?

– Nu! Ce bâigui? Ce vacă?!

– Eu sunt din Hartford, Kentucky, mă! Proba mea de maturitate a fost să imobilizez un juncănaș. Bolas, copil, ai auzit de asta?

Îți prind eu tăurașul ăsta, Jaris! Pe cinstea mea de nu-l livrez în cală legat fedeleș. Ies!

– Ești, iremediabil nebun!

( va continua)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s