Pisicoloaga (II)

Jucăm sah… deja ştie că va pierde şi mustăceşte. Salt pionul ca să poată evada cu nebunul.

− Meștere. Îmi faci un serviciu?

Ridică privirea: 

− Mă tu eşti oţ!

− Hai bre…cine-i ca mata!!!

Nu comentează:

− Zi!

− Vreau să aflu unde stă psiholoaga.

− Tu te-ai bolunzit, îi a doua oară de-mi zici de ea.

− M-ai luat la tine-n casă… ai nişte obligaţii!

− Ete’ mă, că m-o mâncat în cur, rebegitule, de’ nu vedeam fruntea aia şi mâinile de pianist, îngheţai şi acuma în gară.

− Nu te mai întreb. Aflu eu…

− Păi cum facem?

− Dă un telefon, nu se poate să nu aibă centralista adresa pentru cazuri de urgenţă…

− Aşa ca tine, nefericitule… hai la telefon. Offf, ce-am ajuns…

Adresa era pe undeva pe la periferia oraşului , Inel Doi, taxi-ul m-a lăsat în faţă la un bloc de 10 etaje, printre gropi şi moloz. Intru, locuri familiare, un hol central cu un pilon de rezistenţă masiv, în jurul căruia şerpuieşte scară. În stînga liftul. Urc la mezanin. Aceiaşi senzaţie de deja vu. Pe dreapta o uşă, celealaltă în continuarea scării. Sun şi realizez că nu m-am uitat pe hârtia de la afișier, iar pe uşă nu scrie nimic.

 

                                                       *

 

  Are ochii mari, frumoşi…albaştri cu pete cărămizii care tremură speriate:

− Tu?!

− Eu şi o să-mi spui tot cât te f..t!!!

Intru, văd umbra, dar înainte de a reacţiona acul îmi pătrunde în gît. Înainte de a-mi pierde conștiința mi se pare că aud sirena unei salvări.

 

                                                        *

 

Cineva mă trage de mânecă. Încerc a mă trezi. Ileana mă zgâlţâie din ce în ce mai violent. Mă ridic, dau cu capul de tavan şi căt pe’aci să cad după podul de cable :

− Cei fată, arde? …

− Scoală, nu mai horcăi ca un bou, de zdrăngăne atelieru’. Vine meşteru’ cu o comisie… îi groasă, aia pă’ 300.

− 300, aoleu…300, sar de la 2 metri mai să-mi rup gâtu’: Cât îi ceasu’?

− Aproape opt, dă cu apă, aşa, mă freacă la ceafă, dacă nu eram eu… să te urc , că nu vroiai… dacă te vedea tovarășu’…

− Bine , las că vorbim, dă-mi geanta cu scule că nu găsesc cheia de la dulap.

− Am să mor de răul tău, să ştii…

− Nu muri, numa’ dă geanta.

Ca în toate sistemele semiautomatizate, operatorii dau vina pe AMC-işti( indicaţiile din tabloul de comandă nu corespund cu realitatea din câmp) iar noi, cei cu aparatura de automatizare,  dăm vina pe ei( manevrele făcute, ies din parametrii de înregistrare şi comandă).

Maistrul foieşte nervos un cărucior stivuit cu instrumente digitale ultimul răcnet, mă vede şi are o reacţie perversă. Urc cu liftul în vârf la tancurile de cocsare, de fapt la singurul din cele trei care mai merge. Urc, cobor… liftul declară abandon de travail așa că o iau per pedes. După am urcat şi am coborât echivalentul unui zgârie nori american, atât meşterul cât şi comisia sunt în continuare în ceaţă. Vorba aia …operaţia reuşită pacientu’ mort. Mai încerc odată. Mă gândesc să nu fie uitată deschisă vreo vană la tancul 100, sau la 200. Lifturile sunt blocate, iar ușa de la scări e legată cu un lanț zdravăn și un lacăt așișderea, așa că fac ceva nu prea ortodox. Mă agăț de podul de cable și călcând cu fereală pe grinda îngustă de-o talpă traversez, la 60 de metri înălțime, cei doi metri ce separă turnurile de oțel. Un pas greșit… nu vreau să mă gândesc. La 200 totul în părăginire, verific vanele, închise și țeapene de când nu s-a umblat la ele. Dau să mă întorc când multimetrul de la cingătoare începe să piuie de nebun. Se setase automat pe contor Geiger și mă anunța că intrasem într-o zonă de radiații periculoase. Mă scarchin la cap, rotresc privirea și scula. Trec pe sub o grindă și dau de o ușă blindată care n-are ce căuta aici. Dinspre ea vine emisia de radiații. Nu-i extrem de periculoasă, dar de stai două zile aici te căpătuiești cu o leucemie de toată frumusețea. Mă învârt de jur împrejur ușa pare impenetrabilă. Aud strigăte de jos. Traversez înapoi la 300 și mă rostogolesc pe trepte.

Gâfâind cu curu’ pe o treaptă, întreb, într-o doară: 

− A închis cineva by-pass-urile  de la desulfurare? Că-i în revizie de două săptămâni!!!

 

                                                   *

 

Mă doare undeva, da’ nu ştiu unde, mă foiesc…

− By-pass’ul, bâigui, iar visul se destramă. Încerc să-l agăț inainte de a se pierde și rămân doar cu un cuvânt: zeonit.

Sunt  într-un spital. Asta e clar. Printre gene, perdele albe, cearcefuri…

Imaginea se clarifică când simt acul intrând în mine:

− Hai fă ochi, frumosule! Să mori la douăjdă’ani şi din beţie , nu-i frumos, îîî? Hai hopa…Sus. De erai al meu, te dresam eu!

Afară plouă, întorc capul,…fătuca e frumoasă şi aşteaptă să fie apreciată:

− Hai că, doar nu a fost atât de rău, răd cam mânzește. Parcă eram la cocsare…

− Afară sunt doi oameni răi, s-au uitat urăt la mine.

N-am nici o vlagă, nici o amintire, mă las în voia destinului:

− Te-am aşteptat de-o viaţă, declam pompos.

Tresare, îmi ia mâna, o mângâie încet şi o pune pe pântec:

− Mereu am vrut, aşa, o aventură…tu eşti aventura mea, nu?

− Mbda…mormăi. Halal d-aşa destin!ronțăi mental iar ea se împinge nerușinat în mâna mea de-i simt deluşorul dolofan. Mă ia cu transpirații.

− Aşşşa! Hotărâtă,  intră o matroană de peste o sută de kile, cu un repertoar într-o mână și un pix, pe care-l agită ca pe un bici, în cealaltă. O scanează rapid pe asistentă și fătuca se redresează îmbujorată.

− Bolnavul ?…înainte să deschidă fata gura, continuă cu o voce de contralto de zbârnâie geamurile.

− Inconştient, urme de cianozare, puls filiform, îl transferăm la terapie intensivă… Aruncă o privire cruntă peste amândoi: eu leşin instant, asistenta mă scapă de perfuzii și alte mațe de intrau în mine și împinge, hotărâtă, patul cu rotile.. Apuc să văd de sub un colţ de cearşaf privirea îngrijorată a cuiva cunoscut.

La terapie intensivă sunt așezat lângă un ars împachetat tot în bandaje sterile. Geme de-mi vine și mie să-mi plâng soarta și nu știu cum, dar adorm.

va continua

Reclame

Un gând despre “Pisicoloaga (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s