Mai tare ca feromonu’

Duminică, și eu m-am trezit, nefericit, la șase juma’. M-am sușit pe-o parte… m-am sușit pe alta și, mestecând expresii intraductibile, mă scol și pun un foc la sobă.

După cafea și țigară mă arde-o foame de-mi cântau saxofoanele prin mațe. Atac la frigider: o coadă de scrumbie afumată care de mult se cerea ingurgitată, dar nu-și găsise momentul oportun. O oportunez eu cu niște pâine prăjită și muștar de Teculci căci, cu mațu plin, mă trăgea ața-napoi în patul care încă nu se răcise.

Pun piciorul în prag: Dacă tot te-ai sculat, de bou, cu noaptea-n cap, măcar să-ți folosească la ceva. Pe cai și la cumpărături.

Intru la Fortuna: țigări, brânză dulce de oi, unt, foi de plăcintă, zahăr vanilat, esență de rom, praf de copt, una, alta… Fătuca se repede să mă servească și-odată o văd că-și umflă nările și amușinează precum ogarul urma iepurelui. Fața îi e cuprinsă de roșeață, mă servește rapid și, pre când o iau spre ieșire, o văd chicotind cu celelalte fete din raion.

Măi să fie!

Iau viraj la stânga și intru la „Sifonăria lui Vasile”. Ăsta, rotund și roșu în obraji, cârciumar, de… tocmai ce desfășurase pe tejghea potolul de dimineață și se pregătea să bobineze. Mă vede, îmi plasează țoiul de prună trasă de două ori, și dă să revină la ingurgitare. De odată începe să adulmece: petrece trompa ai a lui, de elefant, peste slană, peste telemea, miroase atent și usturoiul și ceapa de apă, nemulțumit miroase sticla din care abia ce-mi turnase țuica și, într-un final, se rotește incriminator spre mine cu nările palpitând:

− Daaa… ce-mi făcuși inginere? Ai luat chielea de pe ea, așa… de dimineață?

− Ce bâigui tu acolo, măi Vasile?

− Apăi, bâigui că puți ca vierul meu când îl aduc de la montă!

− Hâu! Brusc, cestiunea începe să capete contur: lumea întorcând capul după mine pe stradă, fetele de la market chicotind de mama focului… Of, of, of și văleleu, ce făcuși dobitoc? Te-ai spălat pe mâini după ce-ai ronțăit scrumbia? Nu, că era apa rece ca gheața și te-ai șters numai cu prosopul pe dejte și la gură… Halal!

Musai să iau și pâine, toneta e la stradă mai bate și-un crivăț subțire, servirea se face la o fierăstrucă, iar vânzătoare mă știe, așa că risc:

− O feliată la tavă, te rog!

− Da’ ce? Ai mâncat pește? Mă interpelează mademoazele.

− Yap! Dar m-am spălat pe mâini cu săpun, mint cu nerușinare.

− Nu se vede! Fugi acasă, și ia-o mai pe la dos, că se iau câinii de tine.

− Îi sezonul gripelor. Măcar ei să aibă nasul înfundat!

                                          

                                                 ***

Reclame

Un gând despre „Mai tare ca feromonu’

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s