Rechinul albastru care suge țâță (II)

Gâfâi încetișor și-i mângâi cârlionții rebeli:

− Altceva nu puteai să găsești? Rechinul albastru vrea să sugă țâță, îî? Benzile alea desenate…

− … pe care mi le citeai înainte de culcare. Eram sigură că-ți vei aminti.

− Un secol or să facă mișto de mine.

− Tu m-ai făcut urzicătoare…

Și pentru că asta sunt, se urcă călare pe mine și mă lovește cu pumnii în piept, ascultă de ce am dezertat și stau ascunsă aici, în casa bunicului meu: Vor să-l scoată pe Ștrumpf vinovat. Madame ex primadona și camarila de nefutuți din jurul ei a înebunit la gândul că pierde președinția pe care și-o dorea cu atâta ardoare ca să-i bage trabucul în cur lu’ bărbată-su care a umilit-o atât și-acum, nu-i pasă,  vrea să guverneze printre morminte. Ștrumpf a fost atenționat de ruși, discret, printr-o ziaristă, și-a părăsit în grabă orașul.

Tu, în prostia ta cu incendierile, le-ai stricat, absolut surprinzător, socotelile. Acum toți dau vina pe tine, ai ajuns un fel de „Inamicul public nr. 1”

Dar nu se vor lăsa. Deschide secțiunea A5 îți trimit ce-am reușit să aflu.

Parolează cu, rechinul care…

− …vrea să sugă țâță! Dihanie mică… să sugă! Aaaa!

− Mă gâdili! Oooo! Țara arde…Nu fi nebun!

− Încerc!

 

− Ce facem? Eu sunt „compromisă”, Jo a fost arestat și tu ești cel mai căutat om din țară…

− Dă-mi-o pe Dana înapoi. Fă-i legenda asta. O’Marley e mai presus de orice suspiciune și-i ce-a mai bună ascunzătoare.

„Bună dimineața! Șefu’, doamnă… cred că am lipsuri de memorie. Oooo și sunt în casetă. Șefu’? Înțeleg. La alcoolicul de O’Marley!”

 

 

Hruba lui O’Marley e sufocată de calculatoare, iar aerul aproape irespirabil din cauza ionilor pozitivi.  Ne privește și exclamă:

− Peste poate! Natașa, ai pus botul la boșorogul ăsta?!

Îi trece când îi pun povestea pe tavă.

− Groasă, copii. Ce căutăm?

− Poloniu. Orice armă nucleară lasă o dâră de poloniu.

− O să trebuiască să vorbesc cu frații ruși și-or să vrea ceva la schimb.

− Zile că marușca dansează: Прость меня за все любимоя …

− Zici vorbe grele…

− Dacă mai apucăm… am să-mi pun cenușă-n cap!

− Sateliții scanează, urme de poloniu, ai harta. Rușii or să vrea ceva în schimb…

− Dămi-l pe Big Jeg.

− Dar nu pot… Cum…

− Jucăm totul pe-o carte. N-avem timp. Fă-mi legătura!

− Big Jeg? Andew… Zi-i lui Big Jeg că un ofițer de poliție îl caută într-o problemă patriotică și de mare stringență. E urgent copil, scoală’l și de pe căcătoare!

− Cine ești tu?

− Trimit acum informații. Nu avem timp. Tu ai cea mai rapidă formație. Am vorbit la „dezastre” nimeni nu va întreba nimic. Veți primi câte un contor și apoi vreau să cotropiți autostrăzile. Nu discutați! Unde se mișcă acul trageți fără somație.

O jumătate de milion de motocicliști au împânzit toate șoselele. Fiecare mașină mai mare ca un șobolan era scărchinată la sânge.

În ciuda acestei extraordinare desfășurări de forțe motocicliștii nu reușesc să depisteze nimic suspect în timp ce luminițele de pe harta lui O’Marley se sting misterios, una câte una.

Să-nebunesc.

Mă sună BigJeg:

− Patriotic, căpitane…  Am văzut cum ai dezactivat focosul ăla, dar toate au o limită. Eu îmi retrag băieții… deci?

− Nu mai știu… Am creierul încleiat. Știi că am răspuns la enșpe mii de apeluri aseară?

− Bro! Mă jignești! Tu știi ce-a fost aici? Iar copiii-ș cer tainul… Numa’ benzina plus că i-am scos din interes… acu’ tre’ să tragă la dos și vor loz!

− Cum ai zis?

− Ce-am zis…

− Ai zis că să tragă la dos.

Unde să tragă la dos? Îî? Unde pot să dispară, de sub nasul nostru, niște focoase nucleare? Unde Big Jeg?!

Înc-un șut, Big Jeg. Încă unul, decisiv! Ascultă…

 

− Da’ ce faci?

− În weekend patroane. Iaca și eu, vă pupă Natasha… Zi fată și tu ceva.

− Te pup dulce El Comanditore!

− Vezi?

− Ai deschis și tu un televizor?

− Neeee… suntem ocupați aici…

− Aha! Și nu știi nimic de o juma’ de milion de motocicliști care au luat cu asalt toate metrourile din țară…

− I-auzi Natașa?! Pornesc televizorul. Hopa! 14 focoase nucleare în metrouri, abominabil.

I-au prins pe criminali?

− Erau armate să declanșeze toate la zulu 00.00. N-au prins pe nimeni, dar sunt acuze serioase la cel mai înalt nivel. Dau vina unii pe alții… conspirații, ruși, trădare… e circ mare.

− Aha! Deci… înseamnă că n-au explodat…

− Ce mă enervezi! Normal că nu și asta pentru că cineva, nu se știe cine, a transmis parola wriless: ”Прость меня за все любимоя …” și s-a semnat:

”Rechinul albastru care suge țâță”. Îți sună cunoscut?

− Parcă-s niște benzi desenate, de-i citeam lui Natașa când era mică. Patroane… nebuna n-o să se lase, o să inventeze altceva…

− Pușchea pe limbă!

 

                                                                               ***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s