Nimic nu se pierde…

Un tânăr bărbat intră, cu pas hotărât, într-un magazin de bijuterii și ceru să-i fie arătat cel mai frumos inel.

Bijutierul privi atent persoana din fața sa și apoi scoase un inel aparent modest:

– Domnule, umilile mele cunoștințe îmi spun că acesta este inelul perfect.

Tânărul privi în lumină inelul:

– Este extrem de scump. Da. Este perfect. Privi către bijutier: Este pentru mama mea. Azi e ziua ei!

Știți, șopti tainic tânărul către bijutier, mama a avut o iubire, iubirea vieții ei, iar el a greșit. A fugit ca un laș și i-a zis mamei să mă avorteze.

Erau vremuri grele…

– Adevărat, grăi și bijutierul. Cumplite, dar asta nu ar trebui să fie o justificare…

– Corect! Dar, pe când altele se duceau la doctori, mama m-a păstrat în pântecul ei. M-a născut, m-a alăptat, crescut și poate n-ar fi reușit până la capăt dacă o persoană misterioasă nu-i trimitea, lună de lună, un mandat poștal. Am tot căutat acea persoană și când aproape renunțasem, domnișoara de care m-am îndrăgostit mi-a zis o poveste. Cum c-ar ști ea pe cineva care după o căsătorie din interes, văzând că soața-i stearpă, s-a dus la orferinat și a adoptat o fată care, pe când avea 10 ani, în joaca ei, a găsit o cutie, ascunsă în podul casei și plină de chitanțe. Ea nu a mai spus asta la nimeni. Doar mie… , iar eu am legat cumva lucrurile.

Următorul inel, pe care-l voi alege eu, va fi pentru fiica domniilor vostre.

Alese un inel simplu, subțire și cu un singur diamant, mic, ca o împunsătură de ac:

– Și-acum mă las în genunchi, în fața ta, tată, și-o cer de soție pe Crizantema, copilul tău.

Bijutierul îl privi pe tânăr cu mândrie:

– Nici o bucurie nu este mai mare decât să vezi că ai parte de un asemenea ginere și fiu.

Primește binecuvântarea mea și copila de soție.

Bărbatul ia în brațe fata și-o sărută cu foc iar bijutierul, zâmbind în barbă, își frecă, fericit, mâinile:

– Așaaa! Totul rămâne în familie!

***

Reclame

2 gânduri despre &8222;Nimic nu se pierde…&8221;

  1. Toate le știi tu!
    Acum, că mi-ai zis, mi-am adus aminte de unde mi-a venit. Și cât m-am chinuit să-mi aduc aminte… Adevărat, chiar am citit, demult, un banc ”a la Erevan” cu inelul care nu era din aur ci din argint, piatra nu era diamant ci sticlă ordinară, nu ia fost dat ci i-a fost luat, și nu era vorba despre o căsătorie ci despre un divorț… sau cam așa ceva, nici eu nu mi-l mai aduc aminte bine. 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s