Drunken sailor (VI)

Rachetele lovesc cele două Americi și Asia. Cercuri de nori se desfac deasupra continentelor și imaginea se tulbură.

− Raport!

− Aproximativ 4 miliarde la prima estimare…

− Starea planetei?!

− Bună. Am pornit convectoarele de la poli.

Într-adevăr. Norii concentrici par a se rupe fiind absorbiți în maelstromuri ce sfârșesc deasupra Articii și Antarcticii.

− Ella?! Ceva pe subspațiu?

− Nimic, încă…

− Să le mai atragem odată atenția. Generale! Stadiul doi.

− Am înțeles!

Încă un set de rachete părăsește Luna. De data asta ținta este Africa.

 Pe unde ți-ai dus traiul, Mister Columbus? se agită filiformul care sunt eu.  Aș paria pentru Europa…

Joffa se agită.

− Ahaaa!Le-am trezit interesul! Generale! Procedura ”Gamma”.

− Am înțeles!

Ella mă privește. Nu știu cum face, dar se uită exact în ochii pe care nu-i mai am. Se duce la un pupitru, bagă o cartelă și tastează rapid o alfanumerică.

Brusc simt că devin greu. Cad cu o bufnitură în mine însumi și gem încetișor:

− Ai să mi-o plătești, Ella!

O ceață albăstrie începe să se vălătucească deasupra Pământului. Îi dă de două ori ocol apoi, parcă pricepând ceva, se năpustește asupra Lunii.

− Generale! zbiară Columbus. Procedura ”Beta”! Acum!

− Am înțeles! Răspunde imperturbabil Generalul.

Arce imense de plasmă se arcuiesc dinspre Lună și prind în ghearele lor ceața albastră. Aceasta încearcă să scape, dar acolo unde se atinge de masiva descărcare de energie țâșnesc jerbe de foc. Încet, încet, ca într-un pumn care se strânge, materia eterică este absorbită în caverna întunecoasă unde se face un ghem de un albastru ultramarin.

− Te-am prins, jubilează Columbus. Generale! Sigilează.

− Sigilez. Am înțeles!

Eu simt că-mi intru înapoi în oase și mușchi și, cu un declic dureros, încep să mă simt. Toată mățăraia care mă fixa se retrage și mă salt în capul oaselor.

Columbus cercetează cu un instrument concentrarea de energii din capcana interdimensională. Mă apropii de el și-l bat pe umăr.

− Cine-i? se scutură nervos.

− Cucu! și când întoarce capul i-l zdrobesc cu un croșeu în falcă.

*

 Mă duc să-l dezleg pe Joffa.

− Abominabil, îî?

− Ce voiai să zic. I-am plasat ceva plăcut urechilor lui.

Mă îndrept către ”Capcana interdimensională”:

− E o expresie prin părțile astea de univers: Ce-și face omul cu mâna lui, nici dracu’ nu mai descurcă.

Ghemul albastru se burzuluiește.

− Joffa! Umflă-i pe toți, în frunte cu don Gheneral. Sunt acuzați de conspirație și crime împotriva umanității. Am să vin și eu.

Columbus dă semne de viață. Îi mai aplic un croșeu și-i pun cătușele: Trebuie mai întâi să-l duc pe mister Columbus înapoi în pușcăria interdimensională din care a evadat și să-mi iau și eu recompensa.

Mă întorc:

− Ella. Ai obținut ce ai voit.

− Da, Ailin. Trebuie să fie pedepsiți, dar fără dovezi nu puteam să fac asta.

− Pentru dovezile tale au murit cinci miliarde de oameni. Știu că ție asta nu-ți spune nimic, dar totuși, gândește-te. E un 5 urmat de șase zerouri. Chiar și pentru voi, un asemenea număr, ar trebui să însemne ceva.

− Te amăgești singur. Și ce ai fi făcut cu ei? Erau folosiți pe post de vaci de muls. Ce făceai cu ei ? Spune?! Ce făceai cu 5 miliarde de nebuni cu creierile terci? Nu ne chemai înapoi?

− Ești cinică. În numele lui Zalmoxis am să fac un protest la Legiunea Interdimensională. Este inadmisibil cum ai procedat. M-ai imobilizat. Puteam rezolva și fără atâtea victime.

− Axa orgonică a fost atinsă. Chiar tu ai sesizat Consiliul Legiunii. În balanța asta stă o soartă cu mult mai multe zerouri. Ai preferat să ne părăsești, să-ți descoperi străbunii…

− Da. Și i-am descoperit aici, la intersecția universurilor.

− Și te-au transformat într-un mercenar… Ai ajuns să te bucuri de lucruri fizice.

Mă atinge ușor și un tremur o cuprinde:

     − Sunt rațională. Sunt o rațională! Fă-ți protestul! Abia aștept.

Se încheptoșează în fața mea deși nu-mi ajunge cu capul nici până la umăr. Uit și când m-am născut. Oh! Ce-are femeia asta cu mine? Părul e parcă mai roșu, ochii-strălucesc, buzele…

− Nuuuu! Ailin, nu! Ai o obsesie…

− Știi bancul ăla cu dacă te prind, te fut?! Fugi!

− Nu fug. Ia-mă în brațe și mai cântă-mi odată cântecul ăla stupid.

Mă rotesc cu ea în brațe și plâng.

Căci viața merge mai departe:

What will we do with

A drunken sailor

What will we do with

A drunken sailor

Early in yhe morning?!

     ***

Reclame

4 gânduri despre „Drunken sailor (VI)

    1. Mă chinui de ceva timp să unific seria Ailin, dar se lasă greu. Ca să citești și celelalte ”episoade”, publicate deja, scrie Ailin la căutare (dreapta sus- trei linii orizontale într-un pătrat). Te vor introduce în temă și-ți vor clarifica din nelămuriri 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s