The remainder (II)

Doar 100 metri. După primul cot vedem lumină și, pe o gaură mult mai strâmtă, ieșim…

Vorba vine. Mă trezesc cu țeava unei arme la tâmplă.

− Eu sunt, bodogăn și ridic arma cu un deget. Ce dracu? Cine crezi că mai e în stare să ajungă în cuibul ăsta de vulturi.

Colonelul Ispas ridică palma dreaptă:

− Ave, Căpitane! Iartă-l pe Timber, l-o fătat mă-sa paranoic.

− Să trăiți! Domnule Colonel, m-am prezentat la datorie.

− Bine! Chiar mai repede, vă așteptam peste vre-o două ore, de aici și suspiciunea… ăăăă, să vă fac prezentările: Timber de la…

− Ți-a murit capra mă? Dacă mai îndrepți odată arma către Don Căpitan te pupă mă-ta mort.

SIS, mic, pătrat, cu mutra lui de contabil, se înșurubează cu ochii în privirea lui Timber și face un pas în față. Timber se înnegrește și…

− Atențiune! răcnesc. Sergent, nu ți-am dat permisiunea.

− Timber… pe loc repaus! Așa! E bine! E foarte bine. E foarte bine că ai adus cu tine camarazi devotați, Căpitane. Dar din acest moment suntem o echipă. Tu treci direct în subordinea mea. Înțeles?

− Tare și clar, domnule Colonel!

− S-a înțeles? Se întoarce către camarazii mei de arme.

− Tare și clar, Domnule Colonel! Răcniră ei la unison.

− Bunnnn! Continui… Deci: Domnul Locotenent Timber de la N.O.A, are niște jucării cu el… urâte, aș putea spune.

Hai, haideți…

Cotim la stânga și intrăm într-o altă grotă, mai spațioasă. Aici stive de containere de toate mărimile și, în jurul unei sobe cu inducție, trei persoane. Se ridică când ne văd venind.

− Domnișoara Claire, expert în limbaje… Alde rânjește și-și umflă pectoralii.

…Cibernetice și limbi moarte.

Asta din urmă îmi smulge și mie un zâmbet.

− Nu vă hliziți! Minionă, roșcovană și cu ochii verzi, un fel de svârlugă de torent, domnișoara Claire ne strânge mâinile, iar când ajunge la Alde râde și-și retrage brusc mâna. În secunda următoare Alde, la vreo sută de chile, se rostogolea în praful milenar al peșterii.

Eleva voastră la Aichido, maestre. Se înclină adânc. Acum vă amintiți de mine?

− Doamne! Tu? Erai… vin mai aproape. Ești tu… O ia în brațe.

Schimb o privire cu Colonelul:

− Vă las a vă cunoaște mai îndeaproape. Pentru că are mai multă vechime aici, sergentul Yakusuma preia comanda.

− Hai!

Pășim sincron spre interiorul grotei. Don Colonel și-a strâns palmele mari, de țăran, la spate și pășește adâncit.

− Care-i treaba Don Colonel?

− Puiule… Mai ții minte când am aruncat cele trei MOAB?

− Da. Nu uitați că m-am opus formal, grație funcției. În loc să-i nimicim, i-am dispersat, iar acum vânăm iepuri în deșert.

− Uită! Acum problema e alta… Studiul geologic de impact a descoperit o structură imensă, un megalopolis, chiar aici, sub munții ăstia. Am trimis o echipă de geniști, nu s-a mai întors nimeni. Am mai trimis una și am pierdut-o și pe aceea. Situația a ajuns, grație unor guri spurcate, Colonelul scuipă pe jos, la Națiunile Unite. Suntem somați să dăm explicații.

− Problemă? Am dus noi oameni pe Lună și n-a comentat nimeni. Niște poze… să vă învăț eu?

Colonelul zâmbește:

− E-adevărat, nu puteam să ne sacrificăm oamenii. Nu aveam scuturi suficient de puternice ca să-i protejăm de centura Van Allen, dar totuși, să știi că modulele chiar au aselenizat. Noi am fost primii pe Lună și tot noi am cartografiat partea întunecată. Lucrurile s-au schimbat. Se întoarce spre mine. Tu ce crezi că e aici, Căpitane?

−?

− Hai! Așa. Basic.

− Mi-ați citit atent dosarul… Ei… da. Am zis odată, eram beat, că nu suntem nici primii și nu vom fi nici ultimii de pe acest pământ și că istoria care începe de la cinci cifre va fi mereu falsă.

− Acum suntem la șase cifre. Suntem norocoși să te avem pe tine și ca militar, ofițer cu multe merite, și oleacă filozof, un om care este destupat la creier.

− Ușor, Domnule Colonel. Vreți să spuneți că aici este o construcție mai veche de un milion de ani?

− De fapt, dragă Căpitane… dacă e să ne luăm după ce ne-au transmis dronele… are peste 5 de milioane de ani.

*

Ne întoarcem la tabără.

− Atențiune!  Ne împărțim pe trei grupe. Prima: Domnul Colonel împreună cu domnul sergent Smith și soldat …

− Aegis…

− … Aegis, vor asigura baza. Locotenent Timber, sergent Yakusuma și domnișoara Claire vor fi echipa a doua. Eu și cu sergent Strob, a treia. Noi vom fi în avangardă, echipa a doua, sprijin logistic, echipa a treia ariergardă și sprijin tactic… să sperăm că nu va fi nevoie.

Executareeeea!

 

Echipa a doua, atențiune! În caz că pierdem contactul, luați legătura cu Domnul Colonel. El va stabili următorul curs. Insist! Indiferent ce veți auzi, sau vedea, nu deviați de la program.

Hai, Strob!

Ne adâncim în grotă. Când lumina slăbește pornim proiectoarele de pe căști. O peșteră banală… stalactite, stalagmite… aud reconfortant, pasul ușor al sergentului care se ține, perfect după regulament, în urmă la trei pași și-n unghiul meu mort.

− 500 de metri?

− Am numărat 723 de pași, Domnule Căpitan.

– Bine. Ne oprim. Baza? Cum ne auziți? Am făcut  „Step one”, totul normal. Perfect!  Să avanseze echipa a doua. Hai băiete.

Lejer, tunelul se lărgește și intrăm în peștera propriu zisă. Peisajul e fabulos, lanternele noastre halogen producând refracții și reflexii multipe în cuarțurile care ies din straturile de gresie…

− Stinge!

Îl felicit pe Strob. A reacționat practic instantaneu…

− Voiam să vă zic același lucru. Reflexiile tindeau către o organizare pe care am localizat-o aproximativ la ora 14.

Mă dezumflu și-n același timp mă umflu la loc: Strașnic băiat!

− Să ne camuflăm.

Ne chinuim pe întuneric să ne tragem peste cap pelerinele de camuflaj care ne vor face să arătăm ca niște stafii de prin povestirile secolului XIX .

− Domnule Căpitan, nu avem siguranța acestei costumații. Permite-ți o diversiune?

− Be my guest!

O grenadă cu fosfor se dă de-a rostogolul până în celălalt capăt al peșterii unde explodează în jerbe de lumină.

Nu stăm, ne strecurăm pe lângă stalagmite, avansăm, avansăm. La un moment dat în urma noastră un fulger violet zdrobește o parte a peșterii.

Stalactite se rup și pică precum niște pumnale, dar strategia a avut succes. Suntem acum la adăpost.

Mă așez sprijinit în rucsac și realizez, pentru prima oară, că nu mai sunt tânăr. Inima bate galopant, iar un genunchi pare că are personalitate proprie. Mă așez pe el.

Mă uit la Strob. În afară de o cută pe frunte se pare că n-are nici pe dracu’. Mă citește:

− Domnule Căpitan, sunt învățat să lupt cu oamenii. Aici…

− Cheamă un vultur, sergent, îl împung amical.

Mă salt în picioare: Mi-e frică și să deschid stația. Cât ai avut la aruncare grenadei?

− Binișor…

− Aruncă baliza asta cât mai aproape de intrarea în peșteră. Trebuie să avertizăm echipa a doua.

Mufez la intercomunicație, fac un mesaj și-l comprim. Va fi doar un puls RAR de 17 milisecunde.

Sergentul își ia avânt și aruncă baliza exact ca la antrenament: dublând efectul inerțial cu căderea în genunchi. Drăcia parcurge aproape 50 de metri și se oprește la intrarea în peșteră. Aștept. Aștept. Nimic! Declanșez semnalul. Iar nimic. Liniște.

Mă întorc către Strob:

− Hai! Treci în față. Se pare că drăcia funcționează doar o dată, sau are nevoie de timp pentru rearmare.

− Asta o să verifice Domnul Locotenent Timber, rânjește Stob.

Zâmbesc, dar mă și îngrijorez. Timber pare a fi prea impulsiv…

În fața noastră un gang cam la trei metri înălțime și patru lățime.  Ceva se schimbă. Avansez vreo doi metri și-l dau pe sergent deoparte. Mă lupt cu panarama de cearșaf de camuflaj până când, din spate, Strob mi-l trage peste cap. Salt viziera de la cască și-mi pun ochelarii:

− Daaaa, pipăi cu mănușa, aici e mână de om.

Pun halogenele pe maxim.

Gaura, parcă săpată în antracit se pierdea în depărtare irizând albăstrui în circumferințele unei freze de tunel.

va continua

Reclame

2 gânduri despre “The remainder (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s