Mistere la scară

Dacă e luni, e zi de gunoi.

Cum asta presupune și activități conexe, am răposat ceva și prin bucătărie. Cum frecam eu la o oală mai îndărătnică, din tavan, văd coborând agale un păianjen trezit de căldurile de afară.

Mic, dar hotărât, iese la explorări.

Hai să-i fac o șotie, îmi zic. Cu degetul îi agăț firul și, până să ajungă el înapoi, îl mut în celălalt colț de bucătărie.

După un moment de stupoare, dihania o ia hotărât înapoi spre casă. I-a luat ceva timp până a traversat toată bucătăria și, la locul de unde coborâse, a dispărut într-o mică crăpătură în zid. Mai departe… doar speculații .

Ajunge tipul transpirat tot:

− Sculați nesimțiților, să vă povestesc ce pățanie extraordinară am avut. Abia de deșirasem vreo 20 de stânjeni de coardă de pe vârful de la Râpa Galbenă și mă uitam în hăul ăla adânc gândind că nu o să-mi ajungă până jos, când… scoală mă, simt așa, cum sunt luat pe sus de o forță nevăzută.

Da, pitecantropilor, nu râdeți. Vâjâia vântul pe lângă mine.

În trei clipe m-am trezit prin niște locuri ciudate de care ne povesteau bunicii, iar noi râdeam de ei. Noroc că aveam busola la mine. Mi-a trebuit aproape un sezon de împerechere ca să ajung înapoi acasă și am văzut lucruri uimitoare.

Toți au râs de el:

– Da’ ce-ai mai visat frate… ‘ete ce goange ne bagă ăsta așa pe nemâncate. Doar unul, care stătea mai departe, nu zicea nimic.

După ce se liniștesc lucrurile îl ia pe Miță Scarabeu, deoparte:

− Miță, ia de povestește-mi mie. Pe mine nu mă plictisești.

După ce a ascultat cu atenție povestea, unchiul Muscă Injectată a decis să facă ceva. De mult adunase astfel de povești iar asta, ultima…

L-a convins pe Miță să plece împreună într-un pelerinaj. După trei sezoane de împerechere aveau deja 20 de prozeliți, iar povești asemănătoare se adunaseră cu zecile încât Muscă hotărî a scrie o carte.

Ochi pe unul mai tânăr, cu talent la pictat cu coada, și în curând cartea despre minunile din ceruri apăru și se bucură de un mare succes. La adunarea de dare de seamă întrunită cu ocazia lansăriii celei de-a treia ediții, adăugată și revizuită, hotărâră, pentru că credincioșii veneau în număr tot mai mare, să se construiască o capelă la Râpa Galbenă, la 50 de labe de locul de unde pornise minunea, pe un tăpșan larg unde se puteau aduna pentru rugăciuni.

Fiecare din cei veniți în pelerinaj aduceau câte ceva… o aripă de muscă, un picior de țânțar, fiecare după puteri.

Muscă Injectată se îngrășă peste poate și, într-o deșteptare, muri de apoplexie.

Câtă vreme era jelit de credincioși O Muscă și trei Țânțari, un tânăr radical care adunase în jurul său un număr impresionant de adepți, s-a autointitulat Prea Înaltul în Adulațiune și, cu o mișcare de maestru, i-a îndepărtat pe tradiționaliști. Astfel avu loc prima schizmă.

Tradiționaliștii s-au retras în grotele de mărgăritar în post sever, iar pe timpul celei de-a doua hibernări au scos un Codex nou pe care l-au intitulat Noul Înfiripat de după Hibernare.

O Muscă și Trei Țânțari îi declară eretici și o armată de credincioși este trimisă să stârpească blasfemia. Doar că Grotele de Mărgăritar erau un loc bun pentru apărare și mulți au pierit în plasele tradiționaliștilor care, după ce i-au golit de seva spirituală, le-au aruncat sfidător hoaștele uscate peste zidurile de apărare.

Timp de 10 hibernări se stabili un status qvo. O muscă și trei Țânțari muri în somn, iar locul său fu ocupat de Înțeapă și Fugi, poate cel mai slab lider pe care l-a avut congregația.

Intuindu-i slăbiciunea o falangă ultrareligioasă a pus stăpânire pe putere și au urmat două sezoane de coșmar pentru credincioși, dar mai ales pentru cei liberi cugetători care au fost vânați fără milă. Mulți din aceștia și-au găsit scăparea la Tradiționaliștii mai îngăduitori care nu au pierdut ocazia unei propagande insistente care a dat roade.

Un război civil izbucni. Înțeapă și Fugi a fost răstignit și a primit cea mai barbară pedeapsă: să fie ocluzat de o viespe și să-și vadă moartea ieșind din propriul abdomen.

În acest timp, pe fondul liniștii externe, datorată indusului război civil al reformaților, în tabăra tradiționalistă artele și știința înfloreau. S-au făcut expediții care au confirmat scrierile antice în detaliu, dar au adăugat și amănunte noi.

Semne ale unei puteri supranaturale s-au acumulat nenumărate culminând cu tragedia filmată pe viu a expediției lui Călare pe Gândac.

Imaginile șocante ale miliardelor de tentacule care au făcut una cu pământul și apoi a abduct în neant una din cele mai temerare și bine pregătite expediții au făcut să se cutremure o întreagă civilizație, mesaje de condoleanțe fiind primite și de la dușmanii de moarte, Radicalii ( cum se intitulau mai nou).

Timpul trece… Bătrânul Din aripi mi-am făcut Casă, ridică privirile multiplilor săi ochi: Copii… Atât pentru astăzi. Mâine vă voi povesti despre marea uniune și anii de aur pe care voi îi trăiți astăzi. Nu uitați de sacrificiile străbunilor voștri .

Iar dacă va fi timp, poate vom vorbi și despre cea mai ambițioasă expediție gândită de neamul nostru, o expediție care va clarifica odată pentru totdeauna misterul: exteriorul este doar o iluzie, sau există ceva și mai vast, incomprehensibil acum, căruia filozofii noștri îi spun Universul nemărginit.

                                                                           ***

Reclame

2 gânduri despre &8222;Mistere la scară&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s