Ce-i pasă fluturelui…

Mă calcă o babă din mahala cu un aparat la reparat.

Eu eram în bucătărie tocmai de întorceam o varză călită cu cârnați în tava din cuptor:

− Da’ ce-mi faci? Îi post, maică, îi păcat mare să mânci de dulce.

− Și? O fac pe prostul.

− Ai s-ajungi în iad.

− Pentru o varză călită? Aida bre! Ș-apoi, de știa maimuța că o să ajungă om… că mai iad ca ăsta, cam greu!

Nu pricepe, așa c-o iau mai pe ocolite:

− Crezi că omida, în timp ce stă de se îmbuibă ronțăind frunze, știe că va ajunge fluture? Și chiar de-am zice c-are, așa, o bănuială, va ști că a zburat spre stele, sau va fi înghițită de prima vrabie de era prin preajmă?

Când nu există termen de comparație n-are rost să te agiți degeaba: eu nu voi fi niciodată acolo ca să-mi văd sufletul tăvălit prin smoală, sau răsfățat în rai și, chiar de-aș fi, cum aș mai putea simți ceva câtă vreme nu mai am ochi, să văd, urechi să aud și mâini să pipăi, că sunt doar un pumn de oase într-un fund de groapă?!

Haida, să lăsăm filozofiile și dă-mi joarsa aia să ți-o repare infamul de mine.

Da’, acuma, c-o să-mi bag nasul în ea și-o ating cu mânuțile astea păcătoase, nu s-o muta vre-un drăcușor de să-ți scârbănisească hogeacul ăla de-i zici casă?

− Că spurcată gură mai ai, își face baba trei cruci repezi și pleacă bombănind.

Îmi pun o porție, generoasă, de varză călită, portocalie, lucioasă, cu cârnați fierbinți, proaspăt scoasă din cuptor și, cu furculița în mână, tranșez cestiunea:

− Ce-i pasă fluturelui c-a fost omidă!

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s