Ai grijă ce deget sugi…

       De bucurie c-am venit acasă Fido a omorât un pui de-al lui Costică. Acu’ ghinili sunt împărțite: Puiu’ că ce-a căutat peste gard, iar Fido că ce i-a luat gâtu’ și nu l-a mâncat pe tot,  de să nu rămână urme… Până la urmă, pierzătoare în toată afacerea aiasta a rămas Madam Pândaru care tot boscorodea pe de după gard.

Iau puiu’, dolofănel, îl sucesc p-o parte, pă alta, și mă trăznește una d-aia grea de-a mea, da’ grea de tot.

Mă duc la Costică:

− Mă, Fido a luat gâtu’ la un pui de-a tău…

− Eeee, și ce să-i fac eu…

− Mă, da-i cald încă, ce-are? Ești scârbos?

Lu’ Costică încep să-i fileze lămpile:

− Da’ de unde l-a apucat?

− De gât. Îi numa’ sânge-n spate.

− Și nu l-a mozolit?

− Îi ca nou. Îi dau o opăreală , îl smulg de fulgi… tu bagă doi cărbuni la grătar c-acu-ș vin.

Mă înfig în congelator. Numa’  bine ce-am adus două găini de la țară, că tot fusăi. Scot,  bag la micro de dezgheț una, dau o sare, mai adaug și doi cârnați de decor și mă înfig cu ea în no man’s land.

Grătarul duduia. Într-un sfert de oră, cât s-a pârpălit dihania, am încropit un mujdei cu usturoi, ardei iute tocat mărunt, cimbru, piper la greu și de completare suc de roșii din producție proprie.

Vine și mămăliga, ne punem pe treabă. Eu îi zic de faza cu motanii mei găsiți de proprietar  în boxa audio (1) , el se duce-n beci după o sticlă cu nohan, eu aduc pahare și el îmi povestește că a fost duminică la o pomană, că Liliana a fost la Ieși la fată și s-a simțit slobod…

Mai turnăm în pahare: O fost mărișor, mânca-l-ar tata!

− Da, măi Mihai… Și plec, așa cam pe la nouă seara, nu zic, că am băut, măăă, un ghin roșu a dracu’ ce n-ai pomenit. Ajung acasă, dau să descui: canci. Haina cu cheile nu-i pe mine. Sar pârleazu’ pe la tine, mă duc la o ușă, nik, încuiată, că eu am încuiat-o, de… O i-au prin spate, mă latră Fido de-o făcut clăbuci, nik, tot încuiat, cat un geam ceva, la tine beznă… să mă ia pandaliile. Fido lătra de se cutremura casa, or început și ăilalți, ce mai, ieșea lumea din case. Mă retrag cu coada-ntre picioare. Mă întorc la Restaurant, ăștia strângeau de pe mese:  N-ați văzut o haină așa, mai neagră, p-aci?  Nu domnule, dar poate este la rudele mortului… Dar rudele mortului pe unde-or fi?

Mă Mihăiță mi-o sărit din creieri tot ghinu’! Să vezi rușine, caută, amabil patronul între comenzi și găsește un număr de telefon, sună tot el, hâra, bâra: Da, este o haină neagră… Acuma, ăștia stăteau tocmai în celălalt capăt de oraș, sună tot patronul la un taxi după ce a primit asigurarea că plata se va face la destinație.

− Ia țineți vorba de-un pahar să ți-o zic p-aia cu autopsia (2).

− Da’ ce-ți veni? De autopsii ne arde nouă? Și se uită cam crușiș la o pulpă de pui.

− Nu mă, da’ o știi, aia când doctorul bagă dejtu’ arătător în cur la mort da-l suge pă ăla mijlociul, iar papagalul de student îl suge pe bune…

− Dacă vrei musai să-ți mai rămână, nu ți-ai găsit omu’… uite. Și demonstrativ mușcă dintr-un cheptan. Ce nu mă lași să termin. Să-l fut, și pe doctor, și pă student, unde rămâsesem?

− La Taxi…

− Așa… Decii! Da! Mă, și mă plimb cu Taxiu’ noaptea pe la vreo unu, ajung la român, ăsta-mi dă haina, mă caut, cheile în buzunar. Acuma’ omu’ nu m-a lăsat că și el, doar ce i-o murit soacra:  Da’ o umbrelă nu vrei? Erau vreo trei umbrele… Și-nc-un pahar, și-ncâ-unu’… mă scolă fimeia dimineață, dormeam pe prispă, da’ cum am ajuns… mister, mare mister!

− Tu să fii sănătos Costică! Hai, că uite-o,  nevastă-ta, de vine de la a lu’ Apetroaiei de-au pus țara la cale și s-o lăudat cu fii-ta și nepotu-tău, fugi că iar se pune călare pe tine… Hai să ne împrăștiem!

Luăm care mai de care oale, blide și ulcele și eu trag în bucătărie să le spăl.

Trag cu urechea:

− Da’ unde-ai fost Costică?

− Iaca…

− Da’ ce moșmondeați acolo?

− Eeee, și noi…

− Care voi, și de ce-ai făcut mămăligă?

− Păi…

− Miroși a fum… Zi, Costicăăăă! Ce-i făcut Costicăăă?!

− Nimic, ce să fac… A opărit Mihai puiu’ și am făcut un grătar…

− Ce-ai făcut? Care pui?

− A adus și niște cârnați…

− Aoleu, te-ai spurcat Costicăăăă! Cum să mănânci tu mortăciune, măăă! Văleu! Văleu!

− Da’ l-o apucat de gât…

− Văleu! După ce l-a tăvălit și l-a bălit câinele, da’ ce n-ai mâncare în casăăăă! Mihaiii! Domnu’ Mihaiiii!

− Ce-i? Ies nedumerit, cu o mutră nevinovată, deși mi se rupea ceva pe dinăuntru.

− Ce i-ai dat lu’ bărbatu’meu? Mi-ai spurcat omu’!

− Stai bre oleacă…

− Nu mă lua pe mine cu bre!

− Stați doamnă o lecuțică că n-am spurcat pe nimeni. Da’ se poate?! Cum să fac eu așa ceva… Iaca puiu’ matale, îi dau punga peste gard, să-l dai la mâțe. Da’ ce credeai…

− Costicăăă, ce mă fac cu tineeee?!

Și eu de după gard:

− Da’ mă Costică, cum ziceam cu autopsia: niciodată să nu bagi în gură degetul pe care l-ai băgat în cur!!!

Madam Pândaru explodează:

− Ce deget, ce autopsie, ce cur? Costicăăă?!!!!

***

 

(1),(2) povestiri mai vechi.

Reclame

3 gânduri despre „      Ai grijă ce deget sugi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s