Incongruențe linvistice

Don Profesore trece pe la mine:

− Mâine facem grătar.

− Adică… fac grătar!

− Epistemologic recunosc că tu vei descătușa energiile ascunse ale materiei și le vei pune în slujba omului…

− Lasă-mă frate cu gnoseologii de baltă… Marfa! Că ultima oară am mâncat fasole o săptămână după ce mi-ai prăduit congelatorul.

Oftează adânc și-mi întinde o punguță.

− Așa mai vii de-acasă, exclam și-o cântăresc demonstrativ: cam ușurică.

Nu mai obțin nimic de la el. Deja nu mă mai vede, răpus de-o viziune interioară, și pleacă agitând, cu degetul arătător, aerul de dinaintea nasului: Deciiiii, Lab-Lemco extract bovin 1.0g, l-am scos din pachetul D014, bunnn, sânge de berbec defibrinat 50.0mL din pachetul B0017, Agar 13.0g, Peptonă A 10.0g…

Ceva mi s-a înșurubat în cerebel, dar aveam treabă așa că am luat punga, am pus-o în congelator și am uitat. Spre seară, zic să scot carnea și să o pun la marinat.

Scot două atricoate de porc, o fleică mai grăsuță și punga lui Don profesore. Le bag într-o oală cu apă caldă la decongelat și m-apuc de desfăcut usturoiul. Îl zdrobesc bine, pun niște nohan alb și-o țâră de sare grunjoasă, pun alături cimbrul și cu boiaua iute și mă duc la carne.

Scot antricoatele le tăvălesc prin mujdei, prin cimbru și le presar cu sare grunjoasă și boia. La fel și cu fleica pe care am ciocănit-o bine înainte.

Iau prima pungă de la Don Profesor. Un plic sigilat cu o etichetă pe care e un scris neglijent. Citesc siderat:

Proba D014: bou matur, 1273Kg.

Extras în viu: 07.03.2016, ora : 09. 43 AM, masă netă: 275,3 gr.

Prelucrat: 07. 03.2016, ora 11.30 AM.

Supus congelării.

Nu-mi vine a crede ochilor:

Probă 0017: berbecuț 1an: 102 Kg.

Și tot așa…

Ultima, dar nu cea din urmă, mă dă pe spate:

Proba G027: Gușă de cucuvea. Restul nu mai era lizibil căci seul evadase și mânjise eticheta.

− Profesoree, ahhhhhh! Vrei să-ți fac grătar din medii de cultură?

− Da’ ce-are? Sunt perfect sterile, mai ceva ca fleicile tale uitate prin abatore.

− Bine, bine… Dar am o singură nelămurire: Gașa, gușa de cucuvea, pe care-ai scăpat-o din greșeală, bag samă, aia la ce-ți trebuia?

Vreun afrodisiac ceva?

− Ce bâigui? Ce cucuvea? Aaaa! Gușă de curcan, mă! Ți-am dat-o ca să freci grătarul.

Auzi la el: afrodisiac. Băăăă, inginere, om bătârn și tot cu gândul la puță. Las-o naibii, nu te-ai săturat?

− Ba s-o lași tu, motan boșorog și castat ce-mi ești, mă burzuluies și-arunc cu năduf cu proba D014 pe fundul de lemn.

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s