Închinăciuni barbare

Buticul e deschis dar, înăuntru, țipenie. Mă scarchin în urechea dreaptă și se pare că are efect căci aud ceva mișcare: Persoana fizică, Vlad adicătălea, e rătăcită în măruntaiele mașinii parcată pe aleea laterală.

După ce-i admir schinarea vreo două minute, mă bag în seamă în disperare de cauză:

– Iaca cum de-ajungem să stăm în genunchi în față la niște hiare… Nu ne era bine pe cracă? Mai întindeam o labă, luam o banană, ne răhățeam pe tigrul bengalez…

– Asta-i treaba, coane Mihail. Ce-și face omu’ cu mâna lui…

– Bine grăita-i fișior. Ia bagă tu o drojdie că-mi arde gâtu’ și… la dracu’ cu toate!

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s