Mică, mică, da’ ridică!!!

Mă scobor spre buticul lui Vlad.

La tejghea, o apariție nouă: brunetă, minionă, imberbă și cu niște ochi mari, negri și plini de o nevinovăție plină de-o candoare care l-ar dezarma, făr doar și poate, și pe Jack Spintecătorul.

Ce să fac, cum să fac?

Zic s-o iau pe ocolite. Mă apropiu tangențial, precum tigrul bengalez de-o serafică gazelă, mă fixez cu privirea în pupilele negre ale neprihănitei prăzi precum șarpele Kaa, și emit:

– Vreau să-mi dai un rendez vous!

− Eu? Dumneavoastră?

Frumoșii ei ochi devin exoftalmici și, parcă, se aude până la mine cum niște rotițe se ancrasează violent și se opresc cu un scrâșnet. Programarea asta nu era în Bios. Rotunjește buzele, precum cireșele în pârg, în formă de inimioară, și intră în stand by.

− Da, copilă, mă înduioșez, de-acolo… pe raftul doi, între cipsuri și pungile cu mălai. Napolitanele alea roz, și văd o fâlfâire din genele rimelate din belșug.

− Aaaa! exclamă și rotițele repornesc. Mă fulgeră cu o privire dojenitoare și se îndreaptă către stand.

− Așa, iubire mică. Ia vezi, ce-i în spatele pachetelor cu napolitane?

− În spate? În spate este o sticlă și un pahar.

− Aha! Exclam eu, victorios. Ia, făte-n coa’ cu ele!

− Nu se poate, are prima sclipire de personalitate, domnul patron nu mi-a zis de asta și nu e voie de consumat băuturi alcoolice în magazin.

− Ia dăi un telefon că eu l-am uitat acasă… și pune-l pe speaker, așa!

− Măi Vlade, mă exprim, ce nu faci tu instructajul la personalul de deservire?

− Să trăiți, domnule inspector și să scuzați, da’ o fost în pripă… ce să fac și eu, a murit soacra, plânge toată lumea p’aci!

− Am priceput, bărbate: La situații extraordinare, soluții excepționale! Bine, dar dăi măcar o dezlegare, că mă usuc aici!

− Ia… servește-l pe Domnul Inspector și las că ne rezolvăm noi! grăiește ăsta, iar fătuca se precipită și apare cu țoiul plin.

− Aaaa! gem de plăcere pre vreme ce licoarea coboară gravitațional și-apoi urcă, eteric, înspre sferele înalte. Îmi stăpânesc, cu greu, un râgâit de plăcere și-mi întorc o privire expresivă către fătucă:

− No, așe da! Ia zi, măi Vlăduț, să-i fac și protecția muncii?

− Liber de la mine, se pronunță dihania, și-atunci mă precipit spre ușa de la intrare. Blochez yala și întorc cartonașul pe closed:

− Ia, hai în spate, la magazie, că avem oleacă de treabă…

−  Dar Domnul Patron nu mi-a explicat asta, protestează fără convingere în timp ce-i scot tricoul:

− Las că o să explicităm împreună, și …

***

Reclame

2 gânduri despre „Mică, mică, da’ ridică!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s