Scrisoare de lux

Ușa se deschide înainte de a atinge butonul soneriei:

– Am presimțit!

– Pot intra?

Se atârnă de brațul meu:

– Oh, dragul meu, a trecut atâta timp… Îmi propusesem să nu fac asta. Aveam un plan: Mă duc la ușă. Tu ești acolo. Zâmbesc, foarte calm, ca și cum nu te-am văzut de ieri… Îmi pare rău.

Rotesc privirea:

– Nu s-a schimbat nimic.

– Ca întotdeauna. OK! Cred că o să-mi pot controla emoțiile. Gin?

– Coniac! Nici eu nu m-am schimbat prea mult.

Sorbim din pahare și ne examinăm fără falsă pudoare.

– Cred că ai slăbit un pic. Pune paharul pe măsuță și în trecere îmi mângâie ceafa.

– Poate… un pic.

– Ți-am scris o scrisoare.

– Ooh!?

– N-am putut să o expediez. N-am știut unde… face botic.

– Mă tot mut dintr-un loc în altul…

– E adevărat. Întotdeauna am știut când ești pe aproape.

– Al treilea simț? Rotesc lichidul în paharul pântecos până când o picătură evadează…

– Poate. Care-i problema, dragule?

– Sunt aici de trei minute și ai reușit să-mi aduci câte o incriminare pe minut.

– Nu simt altceva decât durere când nu ești aici. Bănuiesc că atunci când, în sfârșit, te văd, simt nevoia să te rănesc.

– Chiar mi-ai scris o scrisoare?

Ridică capacul casetei de bijuterii și scoate o hârtie roz. O miroase extaziată, o lipește de sânul stâng apoi o deschide:

„ Iubirea mea, sunt din nou singură și liniștea camerei îmi apasă pe timpane până când simt că asurzesc. Așa am să trăiesc până când te voi revedea. Și-apoi tu vei fi aici și nu va mai exista trecut ci doar noi doi.

Știu că vorbele mele te rănesc căci tu nu poți oferi mai mult decât momentul, dar trebuie să le scriu acum findcă nevoia mea de tine vrea să-și regăsească pacea” își șterge o lacrimă, se ridică de pe colțul fotoliului și toarnă în pahare. Se culcușește în brațele mele și ridică o privire cumva speriată. O îndemn din priviri: „ Și tu, cum e cu durerea ta? Dacă m-ai lăsa să preiau o mică parte din greutatea ei…”

– Nu mai citi! Mă ridic intempestiv.

– Nu înțelegi? Chiar și atât mi-a fost de ajutor când nu ești aici… Oh, dragul meu, te iubesc atât de mult. Bea pe nerăsuflate restul de băutură și mă imploră.

– Nu. Totul are să fie bine.

– Dragule, te iubesc, oh, te iubesc… ce dor mi-a fost. O iau în brațe. În pat, iubite! Acum. Acum!

Caut să nu fac zgomot cât mă îmbrac dar se întoarce cu fața în sus și-mi zâmbește galeș. Pieptul dezgolit împunge provocator aerul. Îmi citește privirea, îi văd sfârcurile întărindu-se, aprinse ca focul din cămin și patima urcă, din nou, în mine.

– De data asta este cu 500 mai mult. Mi-a luat ceva timp să fac scrisoarea aia.

– Aaaaa…

– E vreo problemă?

– Nu. Ridic capacul casetei cu bijuterii și mai adaug câteva bancnote. Scrisoarea a fost bună. Să te gândești și pentru data viitoare la ceva de genul ăsta.

– OK! Lasă un bonus și voi inventa eu ceva!

 

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s