Shit cu un deșt lipsă

Ca de obicei, când iau virajul spre centru, nimeresc la Cin-Cin: vara un țap, iarna o cinzeacă de încurajare.

Azi iarna s-a așezat hotărât pe plaiurile noastre așa că intru, zgribulit, iar Cristi, barmanul, îmi servește votca având un deget pansat dă baltă cu o cârpă deja îmbibată de sânge:

− Unde l-ai băgat, mă? Vezi să nu ajungi precum Condrașov…

− Daa, ce-o pățit dânsul?

− Păi să-ți zic, că nu mă grăbesc:

Terminaserăm facultatea,  ieșeam din examenul de licență amețiți, dar fericiți, și-apoi, pe căprării, mergeam să ne amețim de-a binelea prin crâșmele Iașului. Eu am ajuns pe la vreo unu’ noaptea și am picat în patul de cămin precum bolovanu’. Pe la vreo patru dimineața, aud ca prin somn:  Hîîîîrrrr, Mââââârrrr, Auuuuu! Mă întorc, pe o parte, pe ailaltă, până la urmă mă scol năuc și-aprind lumina. Condrașov, colegul de grupă, colac în pat, plin de sânge, geme înfundat. Îl iau, îl întorc, mă lupt cu el… dej’tu’ mijlociu bine strâns în podul palmei drepte, sângera de zor. Îl scol pe Ilarie, colegul de cameră, un ardelean hotărât: Lasă-l mă, că nu crapă, da’tât. Ai văzut drac mort și lipovean treaz?

Dăm cu apă pe ochi, îl umflăm de aripi și, pe scurtătură, la spitalul cel mai apropiat, în dealul Tătărașiului.  Acolo, un medic plictisit și adormit, îi varsă niște tinctură de iod pe deget, noroc că ăsta era încă anesteziat din crâșmă și ne expediază în Copou.

În Copou, holuri pustii… ăsta de la ambulantă mă întreabă, pă’ unde-i morga… prospătură și el… Într-un sfârșit dăm de asistentu’, asistentului medicului de gardă, un libanez în ultimul an de facultate. Apare și o asistenta, care-și trage halatul de pe buci în jos.

− Făceați una anestezie, se uita libanezu’ la fătuca.

− Mergi pe burtă, zic, nu mai are nevoie de nimic. A luat anestezice toată seara…

Stăm pe băncuțele de pe un hol  interminabil, e întuneric, doar un neon astmatic pâlpâie când și când, e frig și-o umezeală stătută mirosind a cloramină. Ilarie se uita la mine, îi întorc privirea, oftăm amândoi: apoteotic sfârșit de facultate. Dar… cine apare? Dihania de Condrașov, vesel, zglobiu, de parcă atunci l-o fătat mă-sa:

− Stați de mult?

Mă uit la el… nu o să mai poată să dea niciodată shit! la nimeni.

− Hai, animale…

Iar din spate se aude:

− Dumneavoasta, cine ia deștu’? Hei! Deștu’!

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s