La cocoșii turbați

Afară s-a întunecat binișor. Mă duc la sergent:

− Le-ai alimentat?

− Da.

− Păi, ce mai stai? Dă drumu’ la zburătoare.

Silențioase, zburând la firul ierbii, cele trei drone se îndreptară către teritoriul inamic.

− Unde le plantăm, don’ Locotenent?

− Păi… nu-i nevoie. Tu setează doar careul că se camuflează singure. Au un program imbatabil.

 

Creasta asta de deal blocase avansarea unei întregi divizii. Un cuib de mitralieră și-o baterie de mortiere baleia întreaga trecătoare pe o distanță de trei kilometri, iar tancurile se aglomeraseră în spatele nostru nerăbdătoare.

Ca pluton de desant am primit ordin să lichidez dispozitivul inamic, cum oi ști, până dimineață, când se va porni ofensiva generală. Din păcate ne-am întors cu coada între picioare și cu un soldat rănit. Poziția inamică părea inexpugnabilă.

− Să le punem La tri’ cocoși, mă pronunț cu juma’ de gură.

− E o tâmpenie, a decretat generalul Rizea atunci când a auzit detaliile dar, știind că artileria grea va ajunge abia peste trei zile, a dat cu dosul palmei de hartă: ia s-o văd și pe asta!

 

Pe la unu și-un sfert un Cucuriguu, asurzitor se aude dinspre ruina din stânga. Văd, cu binoclul, mișcări de trupe. Dihania ripostează cu câteva focuri apoi își reface camuflajul. Nu trec nici cinci minute când, dinspre ferma bombardată, un alt Cucuriguu se aude în tăcerea nopții. Apoi o rafală de gloanțe rupe brutal liniștea urmată de un alt Cucuriguu răsunător. Și tot așa. Spre dimineață eram deja un pachet de nervi, aproape-mi doream ca inamicul să găsească blestematele de dihănii electronice și să le zdrobească cu lovituri vârtoase de pat de armă.

Apuc de-un somn chinuit.

− Don L’ent!

− Eeee?!!!

− Sculați! Don’ Gheneral a zis să atacăm.

− Dar’ar dracii-n el! Foc de mortiere. Mitraliera de companie să rupă firul ierbii. Hai!   C-o moarte toți suntem datori.

Urcăm gâfâind pe culmea dealului. Pustiu. Trimit doi în avangardă și țip după transmisionist:

− Liber, domnule General. Dați drumul la dihănii.

Brusc, un Cucurigu asurzitor se aude de nici unde, n-apuc să mișc căci îl secondează un al doilea, apoi al treilea…  Sergentul butonează disperat la telecomandă și-apoi ridică din umeri. Un soldat imprudent se ridică de după un zid.

− Culcat! răcnesc, și-aud trei focuri de armă apoi văd sărind așchii de piatră exact din locul în care era nefericitul.

− Dar repede, domnule General, dacă vreți să ne mai găsiți vii pe aici!

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s