Amnezia (VIII)

− Adu’ repede un pahar cu apă și un distonocalm. Hai!

 

− Domnul Iorgu… ia spuneți dumneavoastră, ce cadav… decedați ați avut dumneavoastră ieri între orele, se uită în hârtii, 17 și 23.

− Păi… nu mai țin minte.

− Aveți scăpări de memorie, domnu’ Iorgu? Vă zic eu: trei. Două accidente de automobil și un caz neconfirmat.

− Da’ domnu’ director da’ ce vină am eu…

− Cine la trimis?

− Echipa lui Doru.

− Vasiliule, unde-i Doru?

− Care Doru, că sunt trei?

− De la primiri urgențe.

− Îi liber, azi noapte a fost pe tură.

− Să se prezinte toți la mine. Garda de la salvare, Doru și echipa de la urgențe, dezinfecția și morga. Urgent!

 

− La ora 19. 52. S-a primit un apel la 112, de la un cetățean care semnala un accident de mașină.

Ne-am deplasat la fața locului. Poliția era deja acolo și făcuse analiza preliminară: o mașină a lovit un cetățean pe trecerea de pietoni și apoi a părăsit locul accidentului.

− Victima?

− Accidentatul prezenta multiple traumatisme și hemoragie internă. A fost intubat, pus pe perfuzie și adus, de urgență, la Camera de Gardă.

− Mi-a venit pe masă la ora 20.15. Era în stop cardio-respirator, mototolit rău, trecuse o mașină peste el. L-am… asistenta l-a reintubat pe oxigen, i-am făcut manevrele de resuscitare… La ora 20. 24, am declarat decesul. Era praf, n-avea os întreg în el. Nu am nimic să-mi reproșez.

− Bineee! Cadavrul unde a fost dus?

− Conform protocolului. La stația de dezinfecție. L-au dezbrăcat, l-au spălat, judiciarul l-a fotografiat, a preluat efectele personale și apoi l-au trimis la morgă.

− La morgă… Domnul Iorgu, dumneavoastră cum ați procedat?

− N-am procedat în nici un fel căci a fost căderea aia de tensiune ciudată când s-au ars jumătate din becuri.

− Ce cădere, ce becuri?

− Cam pe la nouă juma’… a fost ca un fel de cutremur, toate becurile au început să pâlpâie, au început să lumineze foarte tare și-apoi au început să pocnească de-am rămas în beznă.

− Nu am cunoștință. Vasiliule?

− A fost ceva ciudat. Ceva cu instalația electrică. Nu se știe nimic prea bine… Ingineru-i în liber de revelion. Când s-o întoarce îl trimit direct la Dumneavoastră.

− Și?

− A venit Vasile, electricianul, până ce a schimbat siguranțele și becurile… se făcuse aproape zece. Ce autopsie să mai fac? Venea revelionul, ce naiba. Mortul mai putea să aștepte, declară cinic. Dacă am comis vreo crimă c-am plecat și eu, odată, mai devreme din gardă, de revelion,… sancționați-mă.

− Și decedatul?

− I-am strigat lui Vasilica să-l bage la rece și să plece și ea acasă.

− Eu când am venit nu am găsit pe nimeni. Targa era goală. Am crezut că l-a băgat Don’ Doctor… M-a sunat și fii-mea… Revelionul, de… Am stins lumina și-am plecat acasă.

− Daaa!

Directorul făcu un gest, iar Pavel intră pe ușă împins de la spate de Ioana.

− Iaca mortul vostru… Îmi pare destul de viu!

− Nu se poate!

− Imposibil! Eu cu mâna mea…

− Eu nici nu l-am văzut la față că era acoperit cu cearceaful…

− Eu cu mâna mea l-am spălat… sărăcuțul. Era … se… pe el…

− Vai, doamne!

− Da! Vai doamne. O minune, căci doar o minune a făcut ca Doamna Dorneanu de la reanimare să-l găsească, umblând dezbrăcat și amnezic prin zăpadă în noaptea de revelion. Toată lumea să treacă la treburile lor. Vom vedea ce măsuri vor fi luate de Comisia de Etică care se va întruni imediat după vacanța de Revelion. Afară!

Se întoarse către Pavel și Ioana:

− Efectele personale au fost duse la Triaj. Dacă doriți să faceți o reclamație, tot acolo și formularul… Îmi cer, personal, scuze pentru marasmul prin care ați trecut. Soarta, uneori crudă, alteori binecuvântată, a făcut ca Ioana, Îngerul Dumneavoastră Păzitor, să vă găsească. Oooo, nici nu-mi pot imagina. Vă găseam mort de frig pe undeva, a doua zi… Indiferent ce decizie veți lua, noi, eu, vă asigurăm tot sprijinul. Am înțeles că v-au scos copcile…  Acum, Ioana, să-l conduci pe Domnul Inginer să-i facă o tomografie și un consult general. Apoi mâine, vă aștept la „neuro”, să vedem ce e cu amnezia … poate o pensionare…

Se ridică din fotoliu cu mâna întinsă:

− Încă odată: Scuzele mele profunde!

 

− A vorbit?

− Nu. Și a apărut o problemă…

− Ce problemă?

− Nu știm ce s-a întâmplat…

− Adică cum? Vorbește răspicat Colonele!

− Adică, peste noapte a fost furat…

− Cum adică: a fost furat? Generalul se ridică în picioare. Furat de unde? Din beciurile Siguranței? Ce… Ești nebun?

− Așa se pare… seara l-am pus în celulă, cu pază strictă la ușă, o muscă n-a bâzâit și dimineață l-am găsit, în spate, pe o alee, mort.

− Mort?

− Parcă trecuse un tanc peste el…

 

− Bine le-ai mai potrivit tu… Pavel o întoarse pe braț pe Ioana și o privi în ochi.

− Nu sunt eu îngerul tău păzitor?

El se răsuci asupra ei, îi prinse mâinile în ale lui și o încălecă:

− Da’, dar știi… mi-au mai revenit crâmpeie de amintiri. Știi ce am fost, de fapt, în cealaltă realitate?

− Știu! Agentul meu 007…

− Un spion. Asta am fost. Un spion rău.

− Bine! Dar și spionii se pensionează, nu-i așa?

 

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s