Moș Crăciun în prag de seară

Am auzit eu moșmondeli pe la ușă, dar am zis că-i vre-un motan de-al meu într-o stare mai anguasată.

Apoi mă străfulgeră o presimțire. Aprind lumina pe hol, deschid ușa de la intrare și-l văd pe don Pedro, în toată splendoarea lui, care mă focalizează tulbur și apoi exclamă:

− Domnu’ Inginer! Hâc!

− Încă eu… Ce-i cu tine?

− Am venit să-ți plătesc. Merge extraordinar. Ești cel mai bun meșter din univers!

− Da’… ce, cum? bâigui în plin deja vu.

Scoate două hârtii albastre, le scuipă vârtos și vrea să mi le lipească pe frunte. Cat de mă feresc, dar tot am fost bălit mai rău decât de către motanul Mitzu în plină criză de tandrețe.

− Sărbători fericite! La mulți ani… face o piruetă mortală și-l prind în brațe exact când urma să dea cu tâmpla de mâna curentă, mă mai pupă odată, și-o ia, sinusoidal, pe alee. Îl urmez, pândindu-l să nu se înfigă în vre-un gard, și-apoi, când îl văd că a pus cap compas pe stâlpul din vale, intru și blochez poarta. Pentru azi… e suficient.

Șterg bine bancnotele de burdihan și le trec prin barbă.

De patru ani vine și-mi plătește o reparație de doi lei…

Mereu, când îl sun, spune că nu a fost el, sau că nu-și mai amintește, că era mangă, dar nu-i lipsesc bani din portofel, și-atunci…?

Dar dacă nu el…

 

Există, totuși, un Moș Crăciun?

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s