Orizont incert (VI)

− Și chiar nu pricepi, ticălos cu inimă de piatră, că acum, indiferent ce va fi, este ultimul moment când mai putem fi împreună?

Nu mai înțeleg nimic, dar o primesc în brațele mele, caldă, ușoară ca un fulg și mirosind a lăcrămioare.

 

Acum doarme, suspinând ușor, și mâinile ei mă caută, caut și eu o pernă, i-o pun dinainte și o strânge în brațe: Isabela mea a dormit de mică cu ursulețul în brațe, mă înduioșez și mă îmbrac precipitat, nu-i timp de pierdut.

Ies pe hol și mă îndrept spre rucsacul cu echipament. Chinezoaica apare parcă de niciunde și ia poziție ofensivă în fața unei uși. Înțeleg că acolo doarme copila.

Ne studiem reciproc. Suntem cam de același calibru, probabil că ne-am vătăma până când am muri amândoi.

− Tu faci cât o mică armată. Pentru ce a mai avut Isabela nevoie de mine? pronunț rar și răspicat, folosind Vocea.

− Ea trebuie să ajungă… se cutremură, buzele i se strâmbă într-un rictus și mă privește cu ură. Deja a făcut pauza cortico-talamică, ceea ce-mi spune că e o Percel din generația a treia, așa că, cel puțin pentru o jumătate de oră, nu o să pot obține nimic de la ea, iar dacă voi insista va muri cu sinapsele prăjite.

Cântăresc în palmă implantul trégherului și scot un decodificator. Mufa neuronală nu a mai fost folosită de ani buni, carnea a concrețit pe lângă ea, în neglijentul meu abandon, așa că sunt nevoit să folosesc, din nou, stiletul (karma lucreză, trégherul poate să jubileze). Scrâșnesc din dinți și reușesc să împing mufa în locaș.

Mai că-mi pare rău, sunt invadat de o viață doar cu puțin mai presus decât cea a câinilor mei, și totuși… ceva l-a impresionat puternic pe omul meu. Încerc să transform avalanșa de sentimente în ceva comprehensibil. Un schimb de replici iată ce l-a marcat pe trégher:

„− Da, Înălțimea Vostră, nava va aștepta cu motoarele pornite, precum ați poruncit.

− Monetti! Spune-mi Monetti. Nu poți ști cine mai trage cu urechea în spelunca asta ordinară.

− Și chiar trebuie să mergeți singur? Mi-e teamă pentru Domnia Voastră.

− Asta să-ți fie ultima grijă. Mai bine deschide bine ochii, cred că ucigașii lui Susex deja mișună pe aici… ”

 

Somnoros, Cezar ridică capul mirat.  A fost ultima impresie a creierului său căci lațul de oțel s-a strâns brusc, decapitându-l. Intrusul, îmbrăcat într-un  Takamatsu fără însemne, puse arbaleta înapoi pe spate și se apropie de linia de apărare. Stătu  în cumpănă cale de câteva secunde, apoi scoase un dreptunghi negru. Linia de forță pâlpâi, apoi se stinse. Avansă, mai negru decât noaptea și cu un țel precis.

Simt o tulburare. Nu este de la implant. Nu ezit, îmi smulg mufa neuronală, și mă arunc, sincron, peste un umăr. Implanturile mele se reactivează și trag cu tot armamentul din dotare.

O chestie neagră se face ghem, dar rezistă, strălucind violet, la zece terawați de energie condensată. O umbră se prelinge în spatele ei și lama unei  katana strălucește scurt. Un cap înfășurat în glugă de ninja se rostogolește pe mozaicul salonului, iar sângele, negru în lumina făcliilor, se scurge, ezitant, într-un pârâu din ce în ce mai consistent. Mă ridic în picioare, alert, în căutarea altei amenințări. Chinezoaica dispare, probabil în căutare de alți atacatori,  iar eu alerg la Isabela. Doarme cu ursulețul  în brațe.

Revin în salonul de prezentare, întorc trupul și-i desfac bluzonul. O centură de supraviețuire sofisticată, de un model pe care nu l-am mai văzut. Apuc capul atacatorului și-l așez pe o măsuță. Îi scot gluga și mă privește cu ură:

De la mine nu vei afla nimic!” aud în implantul wireless.

Draci, un android, mă crucesc și-l privesc mai atent: o lucrare destul de reușită, dar care, la lumina zilei, n-ar păcăli pe nimeni.

Voi încerca să-l aduc într-o buclă de cauzalitate.

„Înțeleg că dacă îmi spui cine este stăpânul tău actual îi vei face, implicit, rău stăpânului tău anterior, dar ești obligat să răspunzi la întrebările ce privesc de programarea ta originală pe care ți le pune o ființă umană. Deci: cine te-a proiectat, unde și când ai fost construit?

Răspunde ezitant, dar răspunde:

„Am fost proiectat și executat de Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal în Atelierele Regale și am devenit funcțional la data standard 09.11.9078.”

„Foarte bine! Asta înseamnă că ești proprietatea Casei Regale, nu-i așa?”

„Nu pot răspunde la această întrebare…”

„Bine… Dar ești obligat să-mi spui dacă mai ești proprietatea Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal, care deține drepturile intelectuale. Răspunde!

„Da, parcă geme androidul, sunt încă proprietatea Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal”

„Dar Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal, este slujitor supus al Casei Regale… Insinuezi că acesta nu este loial câtă vreme, la rândul tău nu ești proprietatea Casei regale. Clarifică!

„Nu pot clarifica.”

„Acuzația de „Lez Majesty” este una gravă. Ea poate duce la condamnarea la moarte a Stăpânului tău. Te vei face vinovat de uciderea Creatorului tău căruia i-ai jurat credință.”

„Nuu, dacă spun cine este stăpânul meu actual îi voi face un rău Creatorului meu, dacă nu spun îi voi face un rău Creatorului meu, dacă spun… ”simt începutul degradării neuronale și atac fără milă, prin viu grai și folosind Vocea:

−Aceasta este o declarație sub jurământ care se va consemna: Spune cine este stăpânul tău actual și cu ce motiv te-a trimis aici. Îți ordon!

„Aceasta este declarația mea sub jurământ: Stăpânul meu actual este Lordul de Susex, al doilea în ordinea succesiunii la tron, iar scopul meu era să o ucid pe Prințesa de Astoria înainte de a fi încoronată ca regină, urmare decesului soțului ei, și de instituirea unei regențe până la majoratul prințului  Artur, fiul din prima căsătorie al Lordului de Astoria, fratele lui mai mare. Mai declar că schimbarea de proprietate a mea s-a făcut samavolnic Creatorul și stăpânul meu de drept Marele Maestru în Științe Cibernetice, Anjin Ketfal fiind amenințat cu moartea. Alătur toate fișierele originale care să dovedească, indubitabil, aceasta. ”

Ochii androidului mai tremurară de câteva ori apoi rămaseră încremeniți.

 

 

− Eu nu pot să te apăr dacă nu-mi zici tot, auzi? Auzi!?

Am apucat-o de umeri și realizez că strâng prea tare. Culmea, implantul din stânga se activează:

„L-am prins, prea mărite războinic, așa cum ți-a fost voia. Ce să facem cu el?”

„Adu-l la castel.”

O privesc în ochi:

− Monetti… Ți-e cunoscut acest nume?

Începe să tremure în brațele mele:

− M-ai vândut… Și tu, Ailin?!

− Încet, regina mea. Nici gând! Cine-i acest Prea Înalt Monetti?

− De când te-ai ascuns în hogeagul ăla de-i zici domeniu nu mai cunoști de loc politică, Ailin. … Este Primul Ministru, șeful executiv al acestei planete. Totul se mișcă doar prin voința lui.

− Apăi, la cum s-au mai schimbat în ultimii ani… și, mister?! O chestie nu pricep: ce caută un diatai Prim Ministru pe-aici, pe la noi, prin bătătură? Singur, fără escortă, fără suită și paji?

Isabele face un „O” absolut adorabil din buzele ei mici și clipește, des, din gene.

− Nu-mi spune, mă înnegurez…

− Dar eu nu am făcut nimic! Se rotește, aprig, prin salon agitând evantaiul peste obrajii în flăcări. E nebun! L-a urât de la început pe soțul meu, atât pentru că este de sânge albastru, în timp ce el e doar un parvenit de negustor, cât și pentru că era urmașul la tron. Mă vrea de nevastă, a înnebunit, vrea să ajungă rege consort. O lichea de ce-a mai joasă speță care s-a ridicat aruncând cu bani în dreapta și în stânga, o viperă, un… un impotent!

Mai că se sufocă, iar eu clatin, amărât, din cap:

− Nu țin minte să fi dezagreat bănuții, regina mea, dar acum ai pretenții mai înalte, cât ai fost cameristă la mulți ai schimbat așternuturile, iar ei ți-au primenit sângele de s-a albăstrit așa…

Dacă privirea ei ar putea să taie, aș fi fost tranșat felii.

− Nu ești demn de regina ta. Ia-ți viața, acum!

*

Reclame

2 gânduri despre „Orizont incert (VI)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s