Orizont incert (VII)

− Nu țin minte să fi dezagreat bănuții, regina mea, dar acum ai pretenții mai înalte, cât ai fost cameristă la mulți ai schimbat așternuturile, iar ei ți-au primenit sângele de s-a albăstrit așa…

Dacă privirea ei ar putea să taie, aș fi fost tranșat felii.

− Nu ești demn de regina ta. Ia-ți viața, acum!

Încep, calm, să mă deschei la piept. Mă așez, în lotus, cu katana mică așezată transversal în fața mea și trag, de un deget, sabia mare din teacă:

− Sper că-mi vei face onoarea de a mă seconda. Chiar asta intenționam și nu neapărat poruncii tale. În fișierele recuperate de la androidul lui Susex, am găsit ceva, niște protocoale ascunse. Se pare că la ceremonia de încoronare va mai participa o delegație. O delegație străină.

O văd cum se albește la față:

− Ai aflat!

− Da, Doamna mea! Simultan cu încoronarea ta se va face un armistițiu și o cedare de suveranitate prin căsătoria fiicei tale, pe care atât de abitir o păzește chinezoaica Xi, cu Principele Moștenitor al Vrășmașului nostru. La încoronarea acestuia Patria Noastră va dispărea înghițită în Imperiu.  Eu nu vreau să fiu părtașul acestei trădări. Adio, doamna mea!

Apuc mânerul armei cu amândouă mâinile și-mi eliberez Chi-ul de tot ce mă înconjoară.

Mai aud:

− Ailin! Nu!

Lovesc!

Simt o rezistență, abia de-mi crestez pielea abdomenului, iar când, reflex, lovesc a doua oară, jungherul îmi este smuls din mână. Cad într-o stare de prostație.

 

− Tată!

După un ciocănit nu tocmai consistent în ușa, mare, de stejar fii-meu năvălește în salon.

Vede postura nu tocmai academică în care ne aflăm și bate în retragere panicat:

− Eu, nu! Eu… Eu doar ce voiam…

− Zi, băiete! Spune!

Cyril înghite în sec, aruncă priviri iuți de la unul la altul și, atunci când mă încrunt, se precipită verbal:

− A venit acel cărăuș… Spune că are un prizonier… Eu… eu ce să fac, tată?!

Mă ridic, greoi, încă marcat de moarte, și pronunț răspicat arătând către Isabela:

− De acum te afli în slujba reginei tale, Cyril. În genunchi și depune jurământul.

Mă privește neîncrezător…

− În genunchi! Spune:

„Eu, supus loial al maiestății tale, cu deplină încredere în voința ta, jur să-ți fiu scut, cu trupul și cu mintea mea, în fața oricăror primejdii reale sau prefăcute.”

Copilul mă mai privește odată apoi se pierde în privirea lui Isabela:

− Mărita mea stăpână, de când te-am văzut prima oară am simțit că viața mea se va schimba…

− Nu devia, horcăi adânc.  Rezumă-te la jurământ.

Nu pricepe, dar termină incantația și apoi îi fac semn să stea pe una din canapele.

− Ce-ai văzut, și auzit aici, aici va rămâne, fiule…

− Da, tată, scuzați, face încă o plecăciune, stăpâna mea!

Mă îndrept către Isabela, care-și ținea mâinile în poalele rochiei din crepon. Mănușile au atenuat vătămările, are doar câteva tăieturi și-l întreb peste umăr:

− Eee… Ce voiai a-mi spune?

− Am reparat linia de apărare. Am găsit acest dispozitiv lângă ea. Fac semn cu mâna că nu mă interesează și-l îndemn să continuie. A venit unul din cărăuși, zice că are un prizonier, pentru tine…

− Bine! Să aștepte. În rucsac mai este un dispozitiv. Dublează linia.

Face o plecăciune și iese, închizând atent, ușa înaltă, din stejar, în urma lui.

Cu blândețe îi pansez rănile de pe mâini și o privesc în ochi:

− Umil sclavul vostru, Mărită Stăpână, nu-mi mai aparțin de atunci când mi-ați refuzat moartea. Porunciți, dar am o singură rugăminte: Cyril, singurul meu fiu, să nu fie apropiat de numele meu.

Tremură. Regina mea tremură și-mi cuprinde obrajii în palme:

− Cum ai putut să gândești asta, Ailin?! Eu? O trădătoare?

Surâd amar și-mi surprinde grimasa.

− Bine! Pe fața ei sentimentele se succed cu o viteză amețitoare. Bine. Poate eu am greșit. Eu am greșit. Am amestecat trecutul cu prezentul. Avem o misiune, abia șoptește, ca pentru sine, și un țel. Ridică capul și mă privește cu mândrie:

Căpitane!

− Ordin!

− Din acest moment ești în slujba reginei tale. Depune jurământul de credință sau pleacă.

Surâd, mai mult interior căci în exaltarea talamică în care se află ar putea să-mi poruncească, din nou, să-mi iau viața și pe când mă așezam în genunchi împing, discret, katana mare înapoi în teacă: tăișul ei trebuie să vadă doar moarte nu obediență.

− Ce vom face acum? Ai jurat credință reginei tale.

E fabuloasă așa… cu mâinile în șolduri ridicând bărbia voluntară agresiv spre mine și fulgerându-mă cu privirea ei violetă.

Îmi aplic și eu un autoconstrictv pe rană, încep să închei butonii magnetici și-o văd, ca într-o fulgerare, agățată de gâtul meu, sus, la observator: Tu ești orizontul meu, Ailin! Privește!

Venisem în capitală, trimis de colonel, pentru preluarea documentației costumelor de desant.

Așteptam, plictisit, pe imensul hol străjuit, pe de o parte din uși înalte și mohorâte, migălos sculptate în lemn de nuc, iar pe cealaltă parte de imense geamuri care expuneau panorama orașului văzut de la ultimul etaj al palatului.

Una din uși se deschide și o văd: era îmbrăcată într-un costum bărbătesc de tweed aproape negru care, cu pantaloni mulați doar pe șolduri și vestă strânsă pe talia-i de viespe pentru ai sublinia bustul generos, fără a fi opulent, nu-i răpea de loc din feminitatea-i debordantă. Garderoba se completa cu cămașă din borangicul cel mai fin, cu mâneci bufante și manșete strânse peste încheieturi în butoni de sidef, iar la gât purta o eșarfă contrastant de magenta, dar asortată cu ochii ei violeți.

Acum era precum o harpie dezlănțuită așa cum ciocănea, agresiv, mozaicul holului cu tocurile unor pantofi negri de lac, gesticulând către doi ofițeri de stat major care o urmau cu fețe înnegurate:

− Domnilor, este intolerabil! Bani, bani! Mereu bani, dar rezultate zero. Ne retragem pe toate fronturile. Regina nu va fi mulțumită…

Proaspătul meu implant îmi atenționează prezența unei persoane de rang înalt așa încât adopt, regulamentar, conduita corespunzătoare: mă așez într-un genunchi, cu degetele atingând pardoseala și cu capul înclinat la treizeci de grade.

Trece fără să mă vadă și încep a mă ridica.

*

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s