Orizont incert (XI)

Mai în spate, Xi trecu două degete peste lama katanei, care încă fumega apoi, după ce o ridică deasupra capului, o introduse, dintr-o singură mișcare, în teaca de pe spate.

Avalon mai făcu un pas și se prăbuși.

 

− Generale! Mă aplec cu palma dreaptă pe inimă.

− Căpitane!

Ne strângem în brațe.

− Te-ai retras în culmea gloriei, rânjește.

− Nu am mai fost dorit. Eram singurul care obținea victorii pe frontul de luptă…

Generalul mă scanează scurt:

− Adică ce insinuezi?

− Generale, cum de-ai ajuns la protocol?

− Eu? Adică eu? Vrei să spui?…

− Hai să lăsăm circul ăsta. Să zicem că ai mirosit situația și ți-ai forțat norocul.

− Cine putea să creadă, Ailin? Am cerut atunci capitularea necondiționată. Mi-au sărit toți în cap. Șacalii vor să curețe carnea de pe os, și nu sunt singuri… Sub politica nu ne vindem țara se poartă o distrugere sistematică a infrastructurii noastre. Și ce voiai să fac? Am acceptat această funcție poate din lașitate. Am auzit de ultima ta soție… Ce mai putem face?

− Generale, mi-e teamă că lucrurile stau și mai rău decât le vezi tu. Am aproape toate datele care duc la trădare și genocid deliberat.

Ofițerul se albește la față.

− Adică…? Adică oameni de-ai noștri au pus la cale acest atac mârșav? Nu dușmanul?

− Ba și dușmanul. E o conspirație de ambele părți care dorește ca dintr-o lovitură să devină stăpână atât pe imperiu cât și pe țările neafiliate. Femei au început să moară și-n imperiu, dar acesta este imens, faptul poate trece, cum a trecut și la noi prea mult timp, neobservat, sau atribuit altor cauze… Mai mult, noi am fost folosiți drept exemplu: așa veți păți toți dacă nu vă predați imediat și necondiționat.

− Ce-mi spui mă îngrozește, căpitane. Cine ar fi atât de câinos încât să-și distrugă propria patrie pentru o glorie blestemată?

− Cineva care, deși ajunge mereu primul rămâne mereu, prin jocul sorții, pe locul doi. Prima oară de către soră-sa, apoi de către frate-su… Douăzeci de ani și-a ronțăit ura și-apoi a apărut o oportunitate. Ca șef peste Atelierele Regale i s-a adus la cunoștință descoperirea unui obscur biolog: un gaz inodor și insipid care odată ajuns în organismul unei femei și numai al unei femei atacă glanda pituitară care, pe lângă multe alte funcții, asigură funcționarea aparatului reproducător, dezvoltarea și maturitatea sexuală, problemele menstruale, sterilitatea și impotenta, menopauza, sarcina, travaliul și nașterea fătului. Femeile încep să se simtă fără vlagă, organele genitale încep să se atrofieze, celule acestora devenind maligne, cancer, moarte. Nu se poate face nimic pentru salvarea femeii infectate căci glanda pituitară nu poate fi îndepărtată din creier ea având și alte roluri importante în funcționarea corpului:  asigură concentrația mineralelor și a zaharului din sânge, producerea laptelui mamar, dilatarea arterelor, temperatura corpului, forța musculară, irigarea cu sânge a capului, funcțiile inimii, metabolismul, circulația, retenția fluidelor. Este suficientă o singură moleculă din acest gaz care să ajungă în glandă pentru ca femeia să fie ca și condamnată.  Doar una din șase femei dispune de o imunitate naturală.

− Abominabil! Generalul este complet bulversat și oscilează între stupoare și o ură pe care o văd aprinzându-se din ce în ce mai aprig în privirea lui. Îi pun o mână pe umăr și continui:

− Presupun că nu asta era intenția lui. La început cred că a folosit gazul pentru a induce sterilitate surorii lui gemene, iar când a văzut ce efecte dramatice are gazul era prea târziu. Apoi a avut loc acea întâlnire nefastă, mai ții minte? Negocierea eșuată de la Tobruk. Atunci când s-au întâlnit cele două delegații pentru a opri în fașă un război ce se profila la orizont…

− Țin minte, cum să nu țin minte. Eram colonel, adjunctul șefului de stat major. Mereu mi-am zis că aia nu a fost nici o negociere ci o declarație de război în toată regula.

− Și totuși… după primele două zile de negocieri se întrevedea o soluție de compromis. Ce s-a întâmplat?

− Ohh! Acum mi-amintesc. Prințul a venit cu niște revendicări noi. Destul de controversate. Toți am pus asta pe patriotismul lui, pe mândria de a fi regalist, de a nu fi supușii imperiului…

− Dar cu o zi înainte unde a fost?

− Nu știu. A plecat însoțit doar de gărzile lui de corp și a lipsit întreaga după amiază.

− Dar știu eu! Întâmplător… am intrat în posesia unui implant. Dar nu un implant obișnuit, ci unul de spionaj, specializat pe clonarea altor implanturi, lucrătură imperială.

*

Reclame

2 gânduri despre „Orizont incert (XI)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s