Orizont incert (XIII)

La trei zile după ce am revenit pe front am primit o scrisoare. Îmi spunea simplu:

„Mă mărit! Urează-mi tot binele din lume!”

 

− Generale, ca Director de Protocol al Curții Regale te-ai ocupat personal de cazarea delegației străine…

− Ceee delegație? Generalul holbează ochii la mine.

− Nu-i nici o oră de când îți ziceam să lași circul deoparte. Știu totul despre complotul pe care l-a pus la cale, primul ministru și cu Isabela. Ar fi fost imposibil să reușească fără cunoștința și largul sprijin oferit de tine. Ce dracu, o delegație la acest nivel și-ncă în frunte cu prințul moștenitor Sadam de Magrovia, e un coșmar și-n timp de pace, darmite să o aduci în secret și s-o cazezi în palat pe când suntem în război declarat cu imperiul.

Îi pun un braț pe umăr și-l privesc în ochi:

− Și totuși n-a transpirat nimic. Meriți toate laudele, tu și trupele tale care, iată, ți se dovedesc atât de loiale. Felicitări! Generalul bombează pieptul deși este încă bulversat că am putut afla un secret pentru păstrarea căruia au murit o mulțime de oameni.

− Nu-i numai meritul meu, redeveni modest, Domnul Prim Ministru, așa necioplit cum se află, e totuși un organizator de forță.

− Mda… i-am trasat o sarcină. Să vedem dacă se ridică la nivelul laudelor tale. Acum… la obiect: vreau dispoziția de cazare. Totul la milimetru.

Ezită, rotește privirea prin birou și-apoi se hotărăște. Se duce la un fișet, răscolește și vine cu o pungă septică.

− O să ne conectăm neuronal. Nu risc o transmisie wireless nici chiar codată. Hai! Dă-ți casca jos, și scoase din pungă un conector neuronal tată-tată.

 

Monetti ajunsese în biroul lui din aripa de est a palatului și fu imediat asaltat de o armată de consilieri. Le făcu vânt cu un gest nervos și-l chemă cu el doar pe Secretarul Personal:

− Rodion, ai deratizat pe-aici?

− Da, domnule Prim Ministru. Sunt în birou la Dumneavoastră, sertarul al doilea din stânga.

Monetti scoase un plic și-l cântări demonstrativ:

− E ceva marfă aici…

− Șapte camere de monitorizare audio-video, patru scanere wireless, două dispozitive de bruiere mascată și patru gândaci. Le-am scos bateriile la toate, inclusiv cele ascunse.

− Bun! Vinde-le pe piața neagră și împărțim banii.

Secretarul zâmbi subțire și rămase atent, obișnuit fiind cu șopârlele pe care le arunca șeful său ca să testeze reacțiile subalternilor.

− Bun! Repetă Monetti mulțumit de reacția secretarului. Treci la biroul tău și fă-mi câte o legătură securizată cu fiecare ministru. Să fie un codec mai vechi, fumat… te-ai citit, nu?

− Imediat, Domnule Prim Ministru.

Pe estrada din fața biroul masiv din lemn de cireș începură să apară hologramele miniștrilor. Toți aveau niște figuri teribil de îngrijorate, iar lui Monetti îi veni să râdă: o șleatcă de pupincuriști. Dar periculoși, mai ronțăi mental.

− Am fost atât de îngrijorați! Ați dispărut două zile fără să ne anunțați, ne-am făcut griji, chiar mă gândeam dacă să nu vă dau în urmărire generală, se gudură la îndemnul din priviri al celorlalți, ministrul de interne.

− Mda! Probleme de stat. S-a atentat la viața prințesei Isablela, regentă de Astoria și a trebuit să intervin, prin natura funcției pe care o dețin, pentru prinderea infractorilor și restabilirea ordinii și liniștii publice. Dumneata, domnule ministru de interne, pe unde erați?

Ministrul mai că-și înghite limba și privește disperat către ceilalți paisprezece miniștri.

− Să lăsăm, se dovedește mărinimos Monetti, bine că totul s-a terminat cu bine, dar în lumina noii situații de fapt am decis ca ceremonia de înscăunare să nu se mai facă la palat. Deplasarea prințesei și a fiicei acesteia s-ar putea dovedi primejdioasă și nu vreau să risc. Am hotărât și am dat ordinele necesare, ca ceremonia să se facă la castelul Astoria. Totul se va face în cel mai deplin secret, iar transmisiunea holo va face niște adaptări digitale astfel încât să pară că se transmite din marea sală de festivități a palatului regal. Aveți șase ore la dispoziție pentru a ajunge la castel. Prezența obligatorie. Cine absentează se poate considera demis. O zi bună, domnilor!

Secretarul opri transmisia.

− Așaaaa, își frecă mâinile Monetti, să ne caute la dracu pe câmpii! Își atinse cu degetul arătător implantul stâng:

− Cyril?

− Da, Domnule Prim Ministru, auzi intracranian răspunsul prompt al tânărului.

− Vezi că o să ai musafiri. Poftiți, dar și nepoftiți… Ai adunat oamenii?

− Da, domnule. Am făcut exact cum mi-a poruncit tata.

− Perfect! După ce-mi „cazezi” miniștrii prin subsolurile castelului, treci la partea a doua a planului.

− Am înțeles!

Buunn!

Privi către secretar:

− Iar după ceremonie ne vom ocupa și de războinicul ăsta. Ai înțeles?

− Cum nu se poate de clar, Domnule Prim Ministru!

*

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s