Close Encounters of the Third Kind

Voința mea se transformase într-un terci inform asemeni mâlului de unde dihania scosese capul, apropiindu-se.

O imagine de coșmar, cu botul alungit  pe care începea a se deschide o gură imensă, fără dinți, dintr-o parte până în cealaltă a capului, din care răsăreau tentacule înspicate la vârf, cu capul segmentat și acoperit de platoșe solzoase, pe care se agitau mandibule fremătătoare. Doi ochi mari și expresivi, ca ai unui om, mă priveau oarecum batjocoritor, iar un al treilea, deasupra, închizând un triunghi echilateral, mai mic și cu o nuanță roșiatică, mă fixa, diavolesc în nemișcarea lui, cu o răutate intrinsecă.

Chestia asta vrea să mă înghită, se strecoară o umbră de conștiință dintr-un fund de creier amorțit.

Parcă spre aprobare cei doi ochi omenești clipiră cu două rânduri de pleoape, iar mișcarea în mâl se accentuă. Restul corpului se ridica, era uriaș de peste doi metri, mă domina, iar sfârșitul se anunța aproape.

Este uimitor de ce acțiuni banale, absolut întâmplătoare, poate să atârne viața unui om.

Telefonul mobil începe să sune. Cineva, fără să știe, fără să bănuiască că era salvatorul meu providențial, un prieten insomniac, dorea să mă întrebe o chestie banală și care nu mai răbda până dimineață. O lipsă de bun simț care mi-a salvat viața.

În fapt, neliniștea ochiului roșiatic începuse înainte ca telefonul, efectiv, să sune cam pe când eram apelat și se purta negocierea  de deschidere.

Puterea ochiului asupra mea slăbește, încep să mă simt, groaza, oroarea talamică, își face loc și scot un răcnet inuman, cel mai înfiorător sunet pe care l-am produs vreodată.

Oribilitatea parcă se strânge în ea, cei doi ochi imenși mă privesc cu o spaimă nesfârșită și, întorcându-se pe jumătate, dihania plonjează în mâl dispărând.

La corturi se simte mișcare, iar mai apoi, dinspre tufișuri, două lanterne răscolesc smârcurile și-i aud pe Costică și don’ Profesor, amicii de pescuit, strigându-mă:

− Aici! Sunt aici, hârâi din corzile vocale întoarse pe dos .

− Ce dracu’ cauți în smârcuri la trei dimineața?

− Am avut întâlnire cu Scaraoski.

− Aha… ăla a urlat de s-a încrețit carnea pe mine.

− De fapt, el a fost mai discret…

Eu am fost cu gălăgia.

 

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s