Rătăcit printre ciolane

Pre când eram în anul doi de facultate la un chef de’sta studențesc, mai amestecat, un amic aduce prospătură de anul întâi.

Între toate răsărea, ca bârna-n ochi, o făptură fabuloasă. Scheletică de se vedeau oasele pe fața ei, când puneai mâna pe umărul ei simțeai cum i se dizlocă cartilagiile… ce mai, nu trebuia să strănuți în preajma ei că o pierdeai…

Da’ avea niște ochi, bre… niște ochi de te rătăceai cu totul… Acolo era începutul și sfârșitul adicătelea alfa și omega, leațul de la gât și ultima ta suflare.

La faze de-astea mă inhib. Am făcut tot ce mi-a stat în putință să nu mă apropiu de ea. M-am ascuns, m-am îmbătat, am cântat pe masă…

Se împrăștie poporul și-am văzut că se împrăștie de tot. Camera a rămas goală. Doar ea rezemată, ca o scândură, de basicul dulap de cămin. Se uita fix la mine cu ochii ăia de drăcoaică.

N-am mai stat la întrebări și răspunsuri, am luat-o pe sus și m-am rătăcit printre ciolane.

Trei zile m-au durut toate alea… O colegă de grupă, cu care, dacă nu apărea nevastă-mea, ar fi trebuit să umplu Fălticeniul de Ghihaili, m-a citit din prima:

– Ce-i, mă, cu tine? Ești tot numa’ vânătăi…

– Encounters of the Third, am rânjit eu misterios.

 

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s