Ultima știre din mahala-Ai grijă ce deget sugi…

De bucurie c-am venit acasă Fido a omorât un pui de-al lui Costică. Acu’ ghinili sunt împărțite: puiu’ că ce-a căutat peste gard, iar Fido că ce i-a luat numa gâtu’ și nu l-a mâncat pe tot,  să nu rămână urme… Până la urmă, pierzătoare în toată afacerea a rămas Madam Pândaru care tot boscorodea pe de după gard.

Iau puiu’, dolofănel, îl sucesc p-o parte, pă alta, și mă trăznește una d-aia grea de-a mea, da’ grea de tot.

Mă duc la Costică:

− Mă, Fido a luat gâtu’ la un pui de-a tău…

− Eeee, și ce să-i fac eu…

− Mă, da-i cald încă, ce-are? Ești scârbos?

Lu’ Costică încep să-i fileze lămpile:

− Da’ de unde l-a apucat?

− De gât. Îi numa’ sânge-n spate.

− Și nu l-a mozolit?

− Îi ca nou. Îi dau o opăreală , îl smulg de fulgi… tu bagă doi cărbuni la grătar c-acu-ș vin.

Mă înfig în congelator. Numa’  bine ce-am adus două găini de la țară, că tot fusăi. Scot una o bag în apă caldă, dau o sare, mai adaug și doi cârnați de decor și mă înfig cu castronul în no man’s land.

Grătarul duduia. Într-un sfert de oră cât s-a pârpălit dihania am încropit un mujdei cu usturoi dat prin răzătoare, ardei iute tocat mărunt, cimbru, piper la greu și de completare suc de roșii din producție proprie.

Vine și mămăliga, ne punem pe treabă. Eu îi zic de faza cu motanii mei găsiți de proprietar  în boxa audio , el se duce-n beci după o sticlă cu nohan, eu aduc pahare și el îmi povestește că a fost duminică la o pomană, că Liliana a fost la Ieși, la fată, și s-a simțit mai slobod…

Mai turnăm în pahare: O fost mărișor, mânca‘lar tata!

− Da, măi Mihai… Și plec așa cam pe la nouă seara, nu zic, că am băut, măăă, un ghin roșu a dracu’ ce n-ai pomenit. Ajung acasă, dau să descui, canci. Haina cu cheile nu-i pe mine. Sar pârleazu’ pe la tine, mă duc la o ușă, încuiată, că eu am încuiat-o, de… O iau prin spate, mă latră Fido de-o făcut clăbuci, nik, tot încuiat, ca’t un geam ceva… la tine beznă… să mă ia pandaliile. Fido lătra de se cutremura casa, or început și ăilalți, ce mai, ieșea lumea din case. Mă retrag cu coada-ntre picioare. Mă întorc la Restaurant, ăștia strângeau de pe mese:  N-ați văzut o haină așa, mai neagră, p-aci?  Nu domnule, dar poate este la rudele mortului… Dar rudele mortului pe unde-or fi?

Mă, Mihăiță, mi-o sărit din creieri tot ghinu’. Să vezi rușine, caută, amabil, patronul între comenzi și găsește un număr de telefon, sună tot el, hâra, bâra: Da, este o haină neagră… Acuma, ăștia stăteau tocmai în celălalt capăt de oraș, sună tot patronul la un taxi după ce a primit asigurarea că plata se va face la destinație.

− Ia țineți vorba de-un pahar să ți-o zic p-aia cu autopsia.

− Da’ ce-ți veni? De autopsii ne arde nouă? Și se uită cam cruciș la o pulpă de pui.

− Nu mă, da’ o știi, aia când doctorul bagă dejtu’ arătător în cur la mort da-l suge pă ăla mijlociul, iar papagalul de student îl suge pe bune…

− Dacă vrei musai să-ți mai rămână, nu ți-ai găsit omu’… uite. Și demonstrativ mușcă dintr-un cheptan. Ce nu mă lași să termin. Să-l fut și pe doctor și pă student de-o fost prost, unde rămăsesem?

− La Taxi…

− Așa… deci! Da! Mă, și mă plimb cu Taxiu’ noaptea pe la vreo unu, ajung la român, ăsta-mi dă haina, mă caut, cheile în buzunar. Acuma’ omu’ nu m-a lăsat că și el…:  Da’ o umbrelă nu vrei? Erau vreo trei umbrele… Și-nc-un pahar, și-ncâ-unu’… mă scoală fimeia dimineață, dormeam pe prispă, da’ cum am ajuns… mister, mare mister!

− Tu să fii sănătos, Costică! Hai că că uite, aia-i nevastă-ta, vine de la a lu’ Apetroaiei, fugi că, iar se pune călare pe tine… Hai să ne împrăștiem.

Luăm care mai de care oale, blide și ulcele și eu merg în bucătărie să le spăl.

Trag cu urechea:

− Da’… unde-ai fost Costică?

− Iaca…

− Da’ ce moșmondeați acolo?

− Eeee, și noi…

− Care voi, și de ce-ai făcut mămăligă?

− Păi…

− Miroși a fum… Zi, Costică! Ce-i făcut Costică?!

− Nimic, ce să fac… A opărit Mihai puiu’ și am făcut un grătar…

− Ce-ai făcut? Care pui?

− A adus și niște cârnați…

− Aoleu, te-ai spurcat Costicăăă! Cum să mănânci tu mortăciune, măăă! Văleu! Văleu!

− Da’ l-o apucat de gât…

− Văleu! După ce l-a tăvălit și l-a bălit câinele, da’ ce n-ai mâncare în casăăă?! Mihaiii! Domnu’ Mihaiii?!

− Ce-i? Ies cu o mutră nevinovată, deși mi se rupea ceva pe dinăuntru.

− Ce i-ai dat lu’ bărbatu’meu? Mi-ai spurcat omu’!

− Stai bre oleacă…

− Nu mă lua pe mine cu bre!

− Stați, doamnă, o lecuțică că n-am spurcat pe nimeni. Da’ se poate?! Cum să fac eu așa ceva… Iaca puiu’ matale, îi dau o pungă peste gard, să-l dai la mâțe. Da’ ce credeai…

− Costicăăă, ce mă fac cu tineee?!

Și eu de după gard:

− Da’ mă Costică, cum ziceam cu autopsia: niciodată să nu bagi în gură degetul pe care l-ai băgat în cur!!!

Madam Pândaru explodează:

− Ce deget, ce autopsie, ce cur? Costicăăă?!!!!

***

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s