La moartea mamei ei

 

… e cerul gri.

Trei ciori stinghere așteaptă pe o cracă, cuminți

Sperând că popa o să tacă, și-ncepe și să plouă,

iar ea se strânge-n mine și-mi amintesc de ea,

 cât de fierbinte… și-a dracului era.

Am o erecție necuviincioasă, 

mă răsucesc pe-un crac, iar popa nu mai tace.

Ce mai contează unde-o bagi.

În mă-sa, sau în fii-sa…

Doar să plecăm din clisa iasta.

Dar popa mă privește lung

Se pare c-are multe de mai spus.

Mă cat cu ochii către ciori,

 Se apleacă către mine și mă privesc cu’n ochi:

Crrrra! Și popa tace, iau o țărână moale

Și o arunc în groapă.

Se-aude un scârțâit de scripete

și vântul, care nu mai vrea să tacă.

Nici ea. Îmi șterge lacrimile cu o basma:

Chiar nu știam că o iubești atât pe mama…

Nici eu, dar treci odată în mașină,

Că mi-a intrat ploaia prin haină.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s