Iobagu’ și pateul

Gâturile s-au terminat, iar la magazin mi-au comunicat că-n week-ul ăsta găinile nu mai posedă așa ceva. Să vin pe vreo luni, să le crească… În disperare de cauză am luat o conservă de pate, am uns câteva felii, le-am tăiat cubulețe și-am dat la dihănii. Dacă Pițu și consoarta n-au făcut multe nazuri, mai văzuseră ei, ăștia mici se tot fandoseau pe lângă mâncare.

− Iaca ce fac, se pronunță Costică de după gard. Ling pateul și lasă pâinea.

− Îs copii, mă! Ce, tu nu lingeai gemul după felia de pâine când erai mic?

− Nu! Eu am mâncat, întotdeauna, tot ce-am avut în farfurie.

− Ha! Păi tu ești exemplificarea perfectă a bancului cu iobagul.

− Ce… iobag?

− Cică pe vremea lui Ceașcă un reporter vine într-un cătun uitat de lume să facă un reportaj despre cooperativizare. Aici merge la nea Ion, ăl mai bătrân țăran din sat și-ncepe să-l ischitească:

„− Nea Ioane, cam câți ani ai matale?

− Apoi, păcatele mele, să tot am vreo nouăzeci.

− Că multe ai mai văzut în a’st amar de ani… și-ai prins marea răscoală, când s-au ridicat iobagii obidiți și-au dat foc la conacele boierești?!

− Am prins, am prins, ș-apoi și pe noi ne-au prins și ne-or bătut, și ne-or bătut…

− Ș-am auzit că te-ai ridicat, laolaltă cu toți oamenii satului, în nouă sute treizeci și nouă, împotriva Țărăniștilor…

− Da, ș-apoi ne-au dus la judecată și ne-or bătut, și ne-or bătut…

− Eeee, dar acum, în socialism, toți oamenii muncii sunt egali, nu mai sunt clase exploatatoare, toți muncim, împreună, pământul gliei străbune în Cooperative Agricole de Producție. Ia zi, cum a fost cu cooperativizarea?!

− Apăi cum să fie. Au venit niște activiști de partid și ne-or bătut, și ne-or bătut…”.

− Adicătălea, încotro bați mătăluță?

− Înspre „Mâncă tot din farfurie că de nu, de mâna mea mori!” Și te-o bătut, și te-o bătut!

Apoi mă feresc, in extremis, de-un papuc care mă țintea furios.

***