Am avut un vis foarte colorat, un western în toată regula, cu împușcături, pianiști de prin baruri și dame fatale. Când m-am trezit, cea mai mare parte din el s-a destrămat, dar cu oarece modificări am încropit ceva care zic c-ar fi un bun banc de sărbători.
Uite!
Vasile și cu cei șapte copii ai lui se duc în vizită de Crăciun la amicul Ion cu cadouri și niște petarde șmechere, cumpărate din târg.
Vasile aprinde prima petardă, iar un copil face:
‒ A!
Vasile aprinde a doua petardă, iar al doilea copil face:
‒ Aaa!
Vasile aprinde a treia petardă, iar al treilea copil face:
‒ Aaaa! (mai dramatic, așa…)
În mod normal cineva ar trebui să te-ntrerupă: Ce-au pățit, bre, copii? Dacă nu, îi dai înainte, că ai de unde, până tot se enervează cineva!!!
Eee, dacă te întreabă, tu începe o perorație:
Vasile, în conformitate cu legea nr. 126/1995, cu modificările si completările ulterioare, trebuia să fie dotat cu un extinctor de 2 kg de pulbere, sau echivalent, pentru a combate focul accidental, să nu fi fost condamnat definitiv pentru săvârșirea de infracțiuni la regimul materiilor explozive, alte infracțiuni săvârșite cu violență, sau circumscrise crimei organizate, să aibă ca ajutor un personal calificat pentru activitatea o desfășoară (pirotehnist, sau artificier)…
‒ Lasă-l pe Vasile, zi ce-i cu copii, o să te întrerupă cineva.
Îți iei o postură nevinovată și le zici:
‒ Aaa! Păi nimic, ce să pățească? Se bucurau când le dădea nevasta lui Ion prăjituri.
***
Mihail stories 