Iaca o discuție în care s-au vehiculat multe opinii.
Chestia asta mi-a adus aminte de Eminescu: când nimic nu ai a spune…
Asta-i boală veche. Doar să vezi recenziile, sau „cuvântul înainte”, sau prefața, sau postfața, de la cărțile din perioada comunistă și de după, care exhală sintagme de genul: așa cum zicea și „X”, conform lui „Y”, la fel ca „Z”. Dacă în perioada comunistă era de înțeles, orice asumare fiind privită cu suspiciune astfel că oamenii se ascundeau în spatele citatelor, acum, la aproape 35 de ani de „democrație”, denotă doar lipsa de idei originale, impostura și prostia.
Voi mai țineți minte lucrările (eu am avut de prezentat la treapta a II-a de liceu, la bacalaureat și la absolvirea facultății, proiecte originale) pe care le-ați făcut?
Cât din ele era inspirat din alte surse și cât a fost contribuția personală?
Mihail stories 