Radiospermie (provizoriu)

Privesc dezolat la ce-a mai rămas din laboratorul de microbiologie. Tot etajul a ars. Anastasia nu pare așa de afectată:

‒ Lasă, doctore… O să refacem tot. Bine că nu sunt victime.

‒ Nu mă convinge deloc varianta asta cu scurtcircuitul. Cunosc instalațiile, erau noi, sau aproape noi, în sfârșit, asta e…

‒ Ce-ai să faci? Provizoriu te putem primi la noi, la Morfologie, sunt câteva birouri care se pot comasa.

‒ Nu știu. Cred c-am să-mi iau un concediu.

Mă desprind din strânsoarea brațului ei și mă îndrept spre ieșire.

‒ Unde te duci, mai aud din spate.

‒ Să mă îmbăt!

Telefonul se încăpățânează să sune.

‒ Alo, răspund gâjâit și cu gura încleiată.

‒ Doctore, doctore, aud o voce disperată, se întâmplă ceva, așa cum ai presupus…

‒ Cine, cine e? încerc să mă ridic din pat și o durere ascuțită îmi sfredelește capul.

‒ Nu contează, dar să știți că focul a fost pus. Aici e o situație disperată. Aaa!

La telefon mai aud câteva zgomote, parcă de mobile trântite, apoi tonul.

Încerc să refac apelul în timp ce părul din cap începe să mi se zburlească. Apelantul are telefonul închis, sau nu se află în raza…

Somnul și beția îmi sar din cap instantaneu. Caut în agendă:

‒ ISU? Doctorul Panait la telefon. Autorizație alfa doi, șapte, c mic, două sute treizeci și doi, silabisesc. Declar alertă biologică. Nu, nu este nici o glumă. O să vă las un număr de telefon. Identificați locația și izolați-o. Nu intră nimeni, nu iese nimeni. Costume. Nu vă apropiați la mai mult de zece metri, poliția să evacueze pe toată lumea pe o rază de o sută de metri. Nici o șoaptă la presă, inventați ceva banal. Voi veni și eu cu o echipă specializată, de la București. Domnișoară, ești din acest moment direct răspunzătoare, nu mă dezamăgi.

‒ Vasilescule?!

‒ După vocea asta se pare că ieri ai pus-o, se aude vocea adormită a inspectorului.

‒ Vasilescule, se întâmplă. Eram sigur că focul a fost pus. Idioții au furat mostrele. Da. E posibil ca radiospermia să se verifice. Am alertat ISU local, ia legătura cu ei, vreau să te miști cât de repede poți și să ecranezi tot. De unde să știu ce frecvențe, aluminiu. Împachetează tot ca pe o ciocolată și trimite-mi o mașină la hotel Vernet.

Mai sun odată, la Roomservice:

‒ Drăguță, vreau un kil de moare de varză. Nu știu de unde. În cinci minute să fii aici altfel mâine ai să vizitezi biroul de șomaj.

va continua