Pens in my bath caddy — psychologistmimi

I will admit I’m a bit anxiety-riddled. And, let’s be clear that’s an understatement. I question my daily decisions. Hope things will turn out ok. But I also very clearly understand that hope can’t be a decision-making factor. My brain feels like it is on fire. My chest does as well. We are inundated in […]

via Pens in my bath caddy — psychologistmimi

Voi recunoaște că sunt full de anxietate. Și să fie clar că e o afirmație modestă. Îmi pun la îndoială deciziile zilnice. Sper că lucrurile se vor reveni la normal. Dar, de asemenea, am înțeles foarte clar că speranța nu poate fi un factor în luarea deciziilor. Creierul meu se simte ca și cum ar fi în flăcări. Și pieptul meu la fel. Suntem asaltați sistemul de asistență medicală.

Înainte de toate astea am fost să fac o baie de noapte ca un ritual al meu de stres-alinare. Am citit. M-am uitat la emisiuni tv. Ba chiar am lucrat în timp ce sunt în cadă. Nu este ideal și merge în contradicție cu obiectivul stabilit: baie de relaxare. Desigur, preiau și apelurile de la serviciu.

Vai! Cu toate acestea, în ultima vreme am lucrat constant de la răsăritul soarelui până la noaptea târziu. Prin urmare, nu am avut parte de îmbăierile mele care să-mi ușureze stresul zilnic. Asta îmi accentuează starea de tristețe.

Am reușit să fac o baie noaptea trecută. În timp ce mă strecor în apa caldă, mi-am îndreptat privirea spre caseta cu ustensile de baie. Am chicotit. În ea erau câteva pixuri. Nu-mi amintesc să fi lăsat pixurile alea acolo. Nu-mi amintesc să fi luat notițe în timp ce eram în baie. Nu era nici un carnețel de note acolo.

De ce vorbesc despre pixuri în cada mea? Pixurile simbolizează cât de puțină ușurare există cu adevărat în aceste zile. Nici măcar nu-mi amintesc să fi trebuit să mâzgălesc. Pixurile nu sunt distractive. Îmi petrec prea mult timp luând note pe tot parcursul zilei. Trebuie să las pixul jos, cândva.