Locul unde dezarhivez visele mele de o secundă

Gabi (Gabriela-Mimi Boroianu) zice că eu pot scoate o poveste extraordinară din orice întâmplare banală. M-a citit! Așa cum fac femeile cu mine și eu le las… Treaba e, că trebuie să ai statut de voyeur. Amănuntul, mișcarea, secunda, sunt prietenii mei.

Acolo, unde alții trec grăbiți, eu mă opresc și absorb ca o sugativă.

Mai târziu, mult mai târziu, impresiile se sedimentează, se ordonează cumva în sertarele creierului meu și, la un declic, la o suficientă acumulare cantitativă, misterios, devin de nestăvilit, își doresc o viață proprie cu atâta ardoare încât nu mai sunt decât, umil, sclavul lor.

Mă lasă sfârșit, ca după un orgasm prea îndelung, dar cumva fericit. Fericit atunci când totul capătă un contur comprehensibil, realistic, dar în același timp diferit, cumva ideatic, ca un vis care te urmărește îndeajuns de mult încât nu-l mai poți separa de cotidian.

 

 

 

                                                           

Reclame

Mândria de a fi român

Suntem cei mai răi dintre noi!

Editorialul de luna asta al amicului Alexandru Lamba, redactorul șef de la Gazeta SF, a atins un subiect față de care nu puteam rămâne nepăsător…

Da’… chiar nu m-a „durut” chestia asta cu „mândria patriotică”. Poate pentru că Ceașcă a reușit să facă praf  tot ce ține de cestiune, încât simt, brusc, o repulsie organică atunci când aud despre asta, poate pentru că termenul nu se prea lasă definit.

Să luăm, de pildă, cuvântul „mândrie”. Este descris doar prin sinonime: înțelepciune, pricepere, faptă înțeleaptă, gând, omenie, generozitate, legătură strânsă, apartenență, satisfacție, ceea ce produce mulțumire, satisfacție, plăcere, bucurie, sentiment de demnitate, de încredere în calitățile proprii, măreție, ceea ce constituie prilej de laudă pentru cineva, lux, sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii, îngâmfare, orgoliu, trufie,  mândrețe, frumusețe, strălucire, splendoare, lucru frumos, strălucitor, splendid.

Se mai poate observa că poți fi „mândru” sau nu. Nu există cale de mijloc și nici antonim.

Dacă mai adaugi „patriotic”, adicătălea: iubirea pentru țară și pentru locuitorii ei,  poți face combinații care de care mai ciudate, iar din „mândria patriotică de a fi român” iese o „varză” de toată frumusețea.

Dar hai să stabilim, totuși, o sinonimie, cea mai la îndemână: mândrie ~ bucurie ~ mulțumire.

Deci… bucuria de a fi patriot, mulțumirea de a fi român.

Acum putem accede la un sistem de valori căci nu poți fi mulțumit dacă nu ai fost nemulțumit, poți fi mai mulțumit, spre încântat, sau nemulțumit spre oripilat.

Și, când este omul mulțumit? Atunci când este sănătos, sătul, are bani, are un acoperiș deasupra capului, are prieteni și n-are dușmani, et cetera, et cetera. Oferă-i astea românului și vei avea patriotul perfect.

Dar când e românul și mai mulțumit? Atunci când scuipă coji de semințe pe jos, când se îmbată și-și bate fimeia și copchii, când face o mică, sau mare, „ciupeală”, când moare capra vecinului…

Oferă-i astea și vei avea un român patriot și mândru că este român!

***

 

 

„Titanic” sau „Olympic”? — ALTERA PARS

În timpul scurs de la intrarea în imersiune a „Titanicului” am vizionat mai multe filme despre vaporul devenit istorie. O variantă anume este cu totul deosebită, din toate punctele de vedere. În 1942 o mulțime de evrei germani au emigrat în America, foarte mulți actori și regizori de cinema.După ce au realizat o școală germană […]

via „Titanic” sau „Olympic”? — ALTERA PARS