Locul unde dezarhivez visele mele de o secundă

Gabi (Gabriela-Mimi Boroianu) zice că eu pot scoate o poveste extraordinară din orice întâmplare banală. M-a citit! Așa cum fac femeile cu mine și eu le las… Treaba e, că trebuie să ai statut de voyeur. Amănuntul, mișcarea, secunda, sunt prietenii mei.

Acolo, unde alții trec grăbiți, eu mă opresc și absorb ca o sugativă.

Mai târziu, mult mai târziu, impresiile se sedimentează, se ordonează cumva în sertarele creierului meu și, la un declic, la o suficientă acumulare cantitativă, misterios, devin de nestăvilit, își doresc o viață proprie cu atâta ardoare încât nu mai sunt decât, umil, sclavul lor.

Mă lasă sfârșit, ca după un orgasm prea îndelung, dar cumva fericit. Fericit atunci când totul capătă un contur comprehensibil, realistic, dar în același timp diferit, cumva ideatic, ca un vis care te urmărește îndeajuns de mult încât nu-l mai poți separa de cotidian.

 

 

 

                                                           

Reclame

Când libidoul este scăzut, mergi la hipermarket..

Mai deunăzi cu nevastă-mea în pat. După ceva timp eu am început să mă încing.

− Nu pot acum, nu sunt dispusă… aş fi vrut doar să mă ţii în braţe.

− Cum? Ce ai acum?

− Nu sunt dispusă. Pur şi simplu nu-mi înţelegi nevoile emoţionale pe care le am ca femeie, ca să pot să-ţi îndeplinesc nevoile tale fizice… ca bărbat!

La privirea mea nelămurită, a continuat:

− Chiar nu poţi să mă iubeşti aşa cum sunt ci numai pentru ce fac cu tine în pat?

 

L-am sunat pe şeful meu şi mi-am luat o zi liberă.

Am servit dejunul pe o terasă, iar apoi am mers la un hipermarket. Am însoţit-o până ce ea a probat câteva costume scumpe. Nu a putut să se hotărască ce să aleagă, astfel că le-a luat pe toate. A vrut şi pantofi, care să se asorteze cu costumele, astfel că și-a ales câte o pereche pentru fiecare costum. Am ajuns şi la secţiunea cu bijuterii, unde și-a luat cercei cu briliante. Aproape că era în extaz. Zâmbindu-mi, în sfârşit a zis:

− Cred că asta ar fi totul … Putem merge să plătim la casă.

Eu i-am zis:

− Nu pot acum, nu sunt dispus.

Faţa i-a devenit palidă, falca i-a căzut :

− Cum?

− M-am bucurat de bucuria ta când îți alegeai toate aceste lucruri costisitoare… dar tu pur şi simplu nu înţelegi problemele mele financiare prin care trec, ca bărbat, pentru a fi în stare să îndeplinesc dorințele tale de femeie?!

Şi atunci, când privirea ei s-a oprit asupra mea ca şi cum ar fi vrut să mă ucidă, am adăugat:

− Chiar nu poţi să mă iubeşti aşa cum sunt ci numai pentru banii mei?

 

Am așezat toate cumpărăturile pe o masă:

− Uite! Din tot ce-i aici putem lua doar câte un lucru din fiecare.

A podidit-o plânsul și mi-a sărit în brațe:

− Nu vreau lucrurile astea urâte. Te vreau doar pe tine. Te iubesc, prostule! Hai acasă!!!

***

Din paradox în paradox…

Avem doctori mai bolnavi decât pacienții… Cu capul, bre! Păi cum? Te umflă ăștia cu șpaga-n buzunar, judecătorul e milos din fire și-ți dă cu suspendare, iar tu nici bine n-ai primit decizia că te umflă ăștia din nou, bașca și cu toată gașca care nici nu auzise ce pățise colegul lor de cabinet… Nu-i semn de spitalul 9?

De când a mărit Dragnea pensiile și salariile, nu ne mai ajung banii…

În ziua când s-a inaugurat metrul de autostradă privată guvernul inaugura și el începerea lucrărilor la un capăt de autostradă începută de doi ani și care n-are nici studiile de fezabilitate…

Câștigătoarea concursului pentru postul de procuror european este urmărită penal…

Ministerul sănătății dezminte zvonurile despre un nou scandal Hexi Pharma motivând că pe etichetele de biocide scrie în nemțește…

Deși europenii ne-au dat bani ca să adunăm tot rahatul la un loc, noi ne căcăm tot împrăștiat…

… și nici eu nu mă simt prea bine…

***

Doar greierii

Dr. Arroyo oftă.

S-a terminat.

Programul SETI a dat faliment, sponsorii au abandonat cauza, calculatoarele au rămas învechite, iar telescoapele îmbătrânite și uzate. Deceniile tăcerii le-au învins misiunea.

Câte miliarde de dolari s-au cheltuit cu SETI de-a lungul timpului, tot cercetând cerul pentru ceva, ceva, un semn că sunt acolo? Toată viața doctorului Arroyo a fost petrecută ascultând vastul univers, așteptând un semn de inteligență extraterestră. O viață s-a uitat spre cer: vorbește, te rog, doar un semnal…

Și-n toată viața lui doar sunetul greierilor umpluse văzduhul nopții.

 

A rămas ultimul în clădire. Închide luminile.

Doctorul Arroyo își ridică privirea spre cerul plin de stele, în timp ce iese din institut, un obicei păstrat pe tot parcursul vieții, realizând că acum va fi pentru ultima oară.

Sunteți acolo? întreabă stelele, dar nu-i răspund decât greierii.

Se îndreaptă spre vechea Toyota Corolla, singura mașină rămasă în parcare. Când a început să lucreze aici, era un tânăr plin de energie și promisiune; în seara asta își simte vârsta în oasele vechi, obosite. Mașina demarează încet.

În urma lui doar greierii mai întreabă bătrânele telescoape: când vor răspunde oare?

 

                                                        ***