Locul unde dezarhivez visele mele de o secundă

Gabi (Gabriela-Mimi Boroianu) zice că eu pot scoate o poveste extraordinară din orice întâmplare banală. M-a citit! Așa cum fac femeile cu mine și eu le las… Treaba e, că trebuie să ai statut de voyeur. Amănuntul, mișcarea, secunda, sunt prietenii mei.

Acolo, unde alții trec grăbiți, eu mă opresc și absorb ca o sugativă.

Mai târziu, mult mai târziu, impresiile se sedimentează, se ordonează cumva în sertarele creierului meu și, la un declic, la o suficientă acumulare cantitativă, misterios, devin de nestăvilit, își doresc o viață proprie cu atâta ardoare încât nu mai sunt decât, umil, sclavul lor.

Mă lasă sfârșit, ca după un orgasm prea îndelung, dar cumva fericit. Fericit atunci când totul capătă un contur comprehensibil, realistic, dar în același timp diferit, cumva ideatic, ca un vis care te urmărește îndeajuns de mult încât nu-l mai poți separa de cotidian.

 

 

 

                                                           

Reclame

How do scientists determine the chemical compositions of the planets and stars?

 

wavelengths
Each element absorbs light at specific wavelengths unique to that atom. When astronomers look at an object’s spectrum, they can determine its composition based on these wavelengths.
Astronomy: Rick Johnson
The most common method astronomers use to determine the composition of stars, planets, and other objects is spectroscopy. Today, this process uses instruments with a grating that spreads out the light from an object by wavelength. This spread-out light is called a spectrum. Every element — and combination of elements — has a unique fingerprint that astronomers can look for in the spectrum of a given object. Identifying those fingerprints allows researchers to determine what it is made of.That fingerprint often appears as the absorption of light. Every atom has electrons, and these electrons like to stay in their lowest-energy configuration. But when photons carrying energy hit an electron, they can boost it to higher energy levels. This is absorption, and each element’s electrons absorb light at specific wavelengths (i.e., energies) related to the difference between energy levels in that atom. But the electrons want to return to their original levels, so they don’t hold onto the energy for long. When they emit the energy, they release photons with exactly the same wavelengths of light that were absorbed in the first place. An electron can release this light in any direction, so most of the light is emitted in directions away from our line of sight. Therefore, a dark line appears in the spectrum at that particular wavelength.

Because the wavelengths at which absorption lines occur are unique for each element, astronomers can measure the position of the lines to determine which elements are present in a target. The amount of light that is absorbed can also provide information about how much of each element is present.

The more elements an object contains, the more complicated its spectrum can become. Other factors, such as motion, can affect the positions of spectral lines, though not the spacing between the lines from a given element. Fortunately, computer modeling allows researchers to tell many different elements and compounds apart even in a crowded spectrum, and to identify lines that appear shifted due to motion

 

Astronomy Magazine

Cea mai frecventă metodă pe care astronomii o folosesc pentru a determina compoziția stelelor, planetelor și a altor obiecte este spectroscopia. Astăzi, acest proces folosește instrumente cu un sistem de fante care răspândește lumina de la un obiect în funcție de lungimea de undă. Această lumină răspândită se numește spectru. Fiecare element – și combinație de elemente – are o amprentă unică pe care astronomii o pot căuta în spectrul unui obiect dat. Identificarea acestor amprente permite cercetătorilor să determine compoziția.
Acea amprentă apare adesea ca o absorbție a luminii. Fiecare atom are electroni, iar acestor electroni le place să rămână în configurația lor pe niveluri de cea mai mică energie. Dar când fotonii care transportă energie lovesc un electron, îl încarcă electric făcându-l să sară la niveluri mai ridicate. Aceasta este absorbția și electronii fiecărui element absorb lumina la lungimi de undă specifice (adică energii) legate de diferența dintre nivelurile de energie din acel atom. Însă electronii vor să se întoarcă la nivelurile lor inițiale, așa că nu țin de energie mult timp. Când emit energia, eliberează fotoni cu exact aceleași lungimi de undă ale luminii care au fost absorbite la început. Însă, un electron eliberează această lumină în toate direcțiile, astfel încât cea mai mare parte a luminii este emisă în alte direcții decât linia vizuală. Prin urmare, în spectrul din dreptul respectivei lungimi de undă apare o linie întunecată.

Deoarece lungimile de undă la care se produc liniile de absorbție sunt unice pentru fiecare element, astronomii pot măsura poziția liniilor pentru a determina ce elemente sunt prezente într-o țintă. Cantitatea de lumină care este absorbită poate furniza informații despre cât de mult din fiecare element este prezent.

Cu cât mai multe elemente conține un obiect, cu atât spectrul său este mai complicat. Alți factori, cum ar fi mișcarea, pot afecta pozițiile liniilor spectrale, dar nu și distanțarea liniilor corespunzătoare unui element dat. Din fericire, modelarea pe calculator permite cercetătorilor să discearnă multe elemente și compuși diferiți chiar și într-un spectru aglomerat și să identifice liniile care apar deplasate din cauza mișcării.

***

Horror la mănăstire

… turiștii care au venit să se închine la moaștele sfântului… date mănăstirii de către…, declamă reporterul la Radio Iași.

Mai că mi-a căzut țigara din gură căci sunt o fire empatică și cu naturelul simțitor.

Degeaba mă împotrivesc, pe dinăuntrul ochilor, mai întâi tulbure, apoi din ce în ce mai clar, începe să se deruleze scena macabră, demnă de un film de groază de buget mic, a dezmembrării sărmanului sfânt.

− Așaaa, la ghiauri le dăm mâna stângă și laba piciorului drept, la polonezi mâna dreaptă că-s mai habotnici, sârbilor le ajunge laba piciorului stâng, iar grecilor, piciorul drept. Eu iau capul, că de…, iar restul, restul la ruși. Ce-a mai rămas? Aha! Scârbavnica. Cine vrea scârbavnica?

− Noi, noi! se repeziră niște mironosițe.

***