„…cândva, demult, într-o galaxie îndepărtată”
Măi frate…
Cum îți zic:
Eram prin munții Brașovului, de păzeam nuclearele să nu degere. Musai 20 de grade, nici un celsius în plus, sau în minus. Un ger ca acuma și termostatele cu 741 de la Electronică Industrială îs bune doar la clocitoare… Când ieșeam din peșterile lu’ Ali-Baba, tehnicienii mergeau în vale la căminul de garnizoană, iar eu adăstam la cabana lu’ Vasile, era mai aproape și-n caz de ceva, mai operativ.
Sfârșit de an, eu alone, cu caș la gură… Pe mine a căzut ponosul.
Frig, copil….Toți prin concedii, doar eu de papagal.
Iaca și într-o dimineață de-asta de 30 cu minus, când am găsit cafeaua înghețată în ibric, strig după ordonanță:
– Ioane, ceara mă-sii. O crăpat ibricu’…
Nik!
Arunc pufoaica pe schinare și, în papuci și pijamale, ischitesc după el.
O iau după gălăgie și dau de Vasile care crăpa lemne de curgea apele după el.
„Bun, zic! Da’ unde-i dracu’ de Ionel…?”
Mă duc prin spate, și parcă aud ceva.
Crăcănez o ușă.
Unde erau nămeții mai mari Ion călare pe muierea lu’ Vasile…
Amândoi trupeși, ce mai: lupte greco-romane, ieșea fum din zăpadă.
Mă să fie. Mă ia și pe mine cu nădușeli.
Mai stau o țâră că aveai la ce te uita… și-odată șuier ca cintezoiul.
Ion saltă capul și mă vede:
– Văleu, Don’ Lent, că eu nu…
– Văzui că nu! Tăiați-o înăuntru, că vine Vasile cu toporu-n mână…
– Văleu! Haida fa, o trage pe asta din zăpadă și cam rușinați se strecoară pe lângă mine și dispar pe scări.
Mă reped la locul infracțiunii. Trag pufoaica pe mâneci, înfulec lopata și fac repede o pârtie până peste groapa, încă fumegândă… Micționez adânc, șterg urmele infracțiunii în jeturi puternice, noroc că-i dimineață și-am producție.
Vasile, cu un maldăr de lemne-n brațe, mai se împiedică de mine:
– Da’… Ce faci inginere, să uită scurt la mine, și-n pijamale?
– Te-am văzut că spargi lemne și-am zis să fac o leacă de loc.
– Îhî, se uită peste umăru’ meu, cercetător. Îhî, ș-așa că te-ai pișat aici…
– Nu m-a mai răbdat bășica…
Nuclearele stau cuminți cu termostatele reglate perfect la 20 de grade, vine și Revelionul.
Ciocnim o cupă de șampanie, două… Ne cam chitrofonim, trece și anul… , ger de nu ardea țigara.
Mă trag în pat. Aici simt mișcare:
– Hîu!
– Eu sunt, îmi un deget pe buze. Am venit să-ți mulțumesc pentru ieri. Ești un scump! Pica rău la mine în dosar… tocmai cu Ion de la SRI.
– ?
– De fapt nu sunt nevasta Domnului Colonel Vasile de la SIE…
– ??
– Căpitan Olga, DGI !
– Iar eu, Agentul 007, undercover, mă îmbufnez pe cât de copil sunt.
– Nu știu! Să vedem, să cercetăm…
Și se urcă călare pe mine.
***
Mihail stories 