Sunt la rând de aproape două ore. Melcul cozii se desfășoară lent, lăsând bale și discuții anoste.,
Îmi imaginez un meteorit care să distrugă tot în calea lui și, vâjâitul mă ia prin surprindere.
Ne simțim săltați toți, aruncați în sus și redistribuiți.
Mă scutur de praful de tencuială și descopăr că sunt chiar în fața ghișeului. Nu stau să-mi fac introspecții și întind dosarul.
Imperturbabilă, funcționara îl răsfoiește agale și-apoi decide:
− Vă mai trebuie o ștampilă de la Biroul 13 .
Înghit în sec, iau dosarul și mă întorc.
− Woops!
Din biroul 13 nu mai e decât o gaură din care răsare fumegând asteroidul.
Mă întorc la ghișeul 12.
− Știți…
− Știu. 13 e cu ghinion!
***