Teatru radiofonic

Amicul Alexandru Ioan DESPINA, Redactor Șef-Adj. la Gazeta SF, pre când, cu onoare, făcea curat printr-o povestire a mea, îmi aruncă, printre rânduri, o remarcă: Cred că am înțeles care-i stilul tău: povestești din dialog și, doar pe ici pe colo, mai bagi câte o frază, două, cât să nu rămână în ceață poporul.

Asta a fost acu’ vreo juma’ de an, iar vorba lui mă tot urmărea… până azi când, cu un declic și-o scânteiere cerebrală, am înțeles.

Și iacă-mă-s teleportat în cămăruța mică căreia i se zicea bucătărie, cu soba din teracotă prețios montată în două ape, cu o plită de fontă sub care duduia, molcom, focul și-un cuptor în care se rumeneau cozonacii.

Îmi rotesc privirea și-l văd pe bunicul, lăsat pe vine, cum mai bagă un lemn în sobă apoi se ridică, ținându-se cu mâna stângă de șale, și mai mestecă în tuciul cu mămăligă, pe bunica sprijinită cu spatele de perete și un picior umflat, înfășurat în tot felul de boarfe, ridicat pe canapea, dând în tarot…

Mă văd și pe mine, ca-ntr-o oglindă, tot uitând la ceasul Pobeda, o mică bijuterie, pe care l-am cumpărat din banii lui Moșe, bani buni pentru curățenia pe care i-o făceam în magazin, trepidând lângă sobă, pe canapea.

− Nu te mai foia atâta! În strici cărțile, se burzuluiește bunica, iar eu sar și mai abitir pe arcurile canapelei, cu ochii pe ceas:

− Acum începe! Acum începe!!!

Afară șuiera crivățul, zăpada era cât casa, iar Leu, refugiat de război în micul antreu, începea să dea din coadă: Ham!

Bunicul mai melesta odată la mămăligă, o mai lăsa câteva clipe și-apoi o răsturna, cu o mișcare bruscă, pe fundul de lemn. Se mai căuta pe la spinare, se făcea că pleacă, apoi lua aparatul de radio de pe poliță. Moșmondea la el și ridica o privire, fals, disperată:

− Cred că s-au terminat bateriile…

− Nu se poate, exclamam, ia dă-l la mine!

− Încet, copile! Ăsta-i lucru delicat. Ia să apăsăm noi aici!

Nici o dată nu greșea.

Radioul pornea cu un sfârâit și-apoi se auzea un gong prelung, iar o voce baritonală pronunța:

− Teatru Radiofonic!

 

Anii au trecut și mă revăd student, într-o cămăruță, privind avid Orex-ul.

Rotesc o privire ideală: un demisol, pe peretele din față, pe deasupra celor două gemulețe mici, trec două țevi groase, singura încălzire, și-i frig.

Zgribulită, Laura stă înfofolită în plapumă:

− Când ai de gând să pleci de-aici? Am înghețat.

− Ssss! Începe Teatrul Radiofonic.

 

Tropăi, mă scutur de zăpadă și ușa se deschide:

− Hai, intră!

O strâng în brațe și o sărut lung, lung. Oana și cu Paul se împleticesc printre picioarele noastre:

− Ce ne-ai adus? mă năpădesc și-i las să târâie geanta în cameră la ei.

Laura mă privește carnivor, dar eu mă uit pe mobil:

− Oops! Începe Teatrul Radiofonic.

 

− De unde vii la ora asta?

− Din Tulcea. Am descoperit o nouă specie. Îți dai seama? O Coronella austriaca pe care am crezut-o dispărută. Fabulos! Nu pot crede. Se uită la smartwatch-ul de la mână:

− Da’ tu nu mai asculți Teatrul Radiofonic?

 

Cu o zguduire, revin în prezent. Mămăliga dă să se afume. O răstorn pe fund și amușinez aburii: încă-i bine.

Brânza de burduf, untul…cele două ouă pe care să le fac la capac…

− Da!

Trântesc cu lingura în spălător.

− Asta e!

Amicul Alex are dreptate. Poveștile mele sunt structurate ca un scenariu pentru un teatru radiofonic.

 

Spre confirmare vă ofer un regal:

 

Ocolul pământului în 80 de zile.

 

Înregistrare Electrecord, Redactor Ștefan Bonea.

 

Cu:

 

– Radu Beligan……………………Phileas Fogg

– Ion Lucian……………………….Jean Passepartout

– Inspectorul Fix…………………Nicolae Gărdescu

– Anda………………………………..Tilda Radovici

 

Enjoi!

 

https://youtu.be/bVVRbe2EO0c

 

 

https://youtu.be/g66KkBkfBvs