Cu toții știm că suntem rezultatul a milioane de ani de evoluție. O evoluție în care cel mai bine adaptat, mai performant, reușește a supraviețui suficient pentru a avea urmași.
Această adaptare s-a făcut nu doar pe verticală, prin mărirea și diversificarea mijloacelor de atac și apărare ci și pe orizontală, prin evitarea adversarului, îndepărtarea de acesta prin fugă, sau evadarea într-un mediu în care prădătorul nu îl poate urma.
Așa s-a întâmplat cu peștii care s-au refugiat pe uscat, sau din contră s-au adâncit în abisurile oceanelor, cu păsările care în zbor au găsit scăpare în fața prădătorilor tereștri. Dar oriunde au fugit, mai devreme, sau mai târziu, au fost din nou vânate.
S-a ajuns la un staus quo.
Nimic nou, veți spune, știam, se vede cu ochiul liber. Dar ce nu se vede cu ochiul liber? Unde s-ar mai fi putut refugia ființele în lupta lor pentru supraviețuire?
Sub pământ, și se cunosc destul de multe cazuri, deși presupun, doar vârful icebergului și… ei da, sus în păturile rarefiate de la limita atmosferei terestre, posibil, chiar mai sus în spațiul cosmic.
E un proces de gândire logic.
La urma urmei bacteriile și virușii au făcut asta de acum multe milioane de ani.
Putem doar specula ce formă au putut lua primele alge anaerobe când au descoperit sustentația cu ajutorul unor saci de hidrogen, sau specii de meduze, insecte, chiar păsări.
Ce efecte a avut-o accelerarea fără precedent a mutațiilor genetice în prezența radiației cosmice, intense, din nou, putem doar specula.
În fapt, prezența lor a fost, dintotdeauna știută, vezi povești, legende, etc. și doar perfecționarea mijloacelor de captare și stocare a imaginilor a început să ne ofere și dovezi palpabile a existenței acestora
Timp de milioane de ani pe pajiștile celeste viața și-a urmat nestingherită cursul, dar tihna a luat sfârșit.
Avioane supersonice, sau doar de pasageri, rachete, navete spațiale, au început să brăzdeze răni adânci prin ogoarele din ceruri, stârnind panică.
Și dacă tot e să speculăm, așa precum pe pământ, așa și-n ceruri, poate stârnim mânia apoteozei evoluției cerești.
Mihail stories 