Privirea ei m-a străpuns adânc,
a trecut prin mine ca o lamă de laser hărtănind totul,
cătând inima,
inima mea, în punctul secret.
Nici o platoșă nu mi-a fost de ajutor.
Încet, încet, insiduos, stiletul se apropie
și o să-mi înfigă în inimă otrava iubirii,
seva dăruirii, boala care ne va lega.
Oooo, nebunie,
senzații aprige,
să mi-o smulg din piept aș vrea,
să mă rup din mine în zări neștiute,
dar să rămân
aici.
Trecerea mea, prin parfumul tău,
a fost efemeră
iubită.
Complexe de cratiță să nu-ți faci.
Obrajii ăștia nu merită
palme,
ci doar sărutări.
Eu îți sărut acum
chipul pe o poză cu zimți,
iar tu, îți strângi perna la piept…
Căci viața e nedreaptă,
dar știi, cum știu și eu:
Cândva…
voi reveni.
***
A republicat asta pe Cronopedia.
ApreciazăApreciat de 1 persoană