Filatelie

Zic să le dau acum, mai din timp, căte un telefon  pe la amicii mei să nu-i ia odraslele și după aia tot ei să-mi reproșeze că nu i-am felicitat de anul nou:

Țâr! Țâr! … Țâr!

−  Alouă?

−  Ce faci frate?

−  Da’ cine-i (scrofulos).

−  Eu.

−  Te bag în…

−  Huoă, eu sunt mă! Mihai!

−  Și ce nu zici așa… Îîî?

−  La mulți ani măăă!

−  Ăăăă, la tine-or fi, bip! bip! bip!

Bun, zic, am început cu dreptul… Next:

− Vasileee?

− Mulți Ani, să ai parte de tot ce-ți dorești, să-ți fie zilele aurite de soarele de april și sufletul ca mugurul ce dă să-ncolțească…

− Oleacă… oleacă, bre. Parcă eu sunasem să te felicit…

− Lasă măăăă Costele, tu să fii fericit, nu ierta muierea aia când vine, ce te-nvăț eu.. sub coadă, mă!

− Da bădie, da’ eu nu-s …

− C-așa și bunic’tu când veni de pe front… din Siberia… că-i bătârnă, fimeie în putere, de i-o zis a lu’ Zanhirache, că eu tot ce-am călărit-o, i-am ținut-o caldă, și tu, nu fi prost, suie sus călare, să avem și noi un nepot că cu aste de se pleacă… când ai prins-o…

− Gata, Nea Vasile, că n-am minute pe telefon, las că-i zici lu’ Zanhirache…

La mulți ani! Da!!! Da, da… Sănătate!!!!

Sun din nou, dar cam cu frică:

−  Alo?!

−  Da.

−  Știi cu cine vorbești?

−  Da, Mihăiță. Vocea ta e inconfundabilă.

−  Bun. Că tocmai ce l-am sunat pe Vasile și n-am izbutit să mă înțeleg cu el.

−  Vasile? Ha! Vasile a damblagit de la mașina nouă de spălat.

−  Cum adică, a damblagit de la o mașină de spălat?!

−  Iaca-șa cum zic eu. Fii atent la mine: știi că ia murit fimeia… Eeee, o bolit ce-o bolit și-apoi când o văzut că se’mpute-n casă, o căutat alta.

−  Și?

−  Cum și? Că asta a vrut frigider nou, cuptor cu microunde , calculator cu imprimantă și mașină de spălat.

−  Bun, și tot nu pricep…

−  Cum nu pricepi Mihăiță? Păi ăsta i-a luat de toate cele da’ când au început să vină facturile s-a bolunzit. A dat-o afară cu tot cu mașina de spălat și-acu’ își spală chiloții tot în lighean.

−  Stai oleacă… că nu-i așa…

−  Adică cum…

−  Păi eu știu altă variantă. S-a uitat sub mușama.

−  Adică cum…

−  Păi… motanul de Vasile a adus  una de să-i facă curat o dată pe săptămână.

Se-apucă asta de curățenie, dă-i în dreapta, dă-i în stânga, dă să frece mușamaua de la masa din bucătărie. Cum freacă ea, iaca cum cade o hârtiuță de 50 de leuți…

Hopa! Se uită-n dreapta, în stânga, o palmează. Mai saltă mușamaua încă una, și-ncă una… o mânca dracu’ntre  buci…  Saltă a doua mușama. Dedesupt de’alde-o sută. Fata se fâstâcește. Bagă la sân cât prididește și dusă-a fost…

Când vine moșneagul… ce mai, lovit de dambla…

− Ia stai oleacă, mă întrerupe Ilie, da’ tu de care Vasile vorbești?

− De Vasile a lu’ Cotelea…

−  Aaaa. Păi eu ziceam de-a lu’ Toflea…. Ha! Ha! Ha! Și-așa? I-a umflat banii?

−  He! He! He! Coane Ilie… de-ai ști…

La mulți ani! Să fii iubit….

−  Stai, stai… Stai mă oleacă… Adică cum? Ce să știu?

−  Păi… Eu iau pensia pe card și moșu’ m-a tot rugat să-i aduc câte una de cinci bastoane, la schimb. L-am întrebat ce face cu ea că-i după aia greu de schimbat.. Dup’   vre-o doi ani, n-a mai răbdat și mi-a arătat:

Sub a treia mușama era lozu’ îl mare. Acolo le așeza moșneagul. Frumos, una lângă alta…

Filatelie.

                          La anu’ și la mulți ani!