Veneam, agale, cu o sacoșică cu mâncare pentru dihănii și trec pe lângă groapa pe care au săpat-o amicii de la Aqua…:
− Băă, ce spuma mea pute aici? Ce-ați făcut? Mă, voi ați atins canalizarea?!
− Da’, ce te bagi matale-n seamă? Ia de cântă pe la altă masă ….
− Huo! strigă altul, că ăsta-i Don Căpitan. Domnu’ Inginer, nimic, să trăiți! S-a rezolvat. A scăpat oleacă de la vidanjă, și mai șoptit: Nu dați un pahar de vin?
− Hai la o salmonela, zic.
Urcăm la Luiza. Lui îi dau un pahar cu vin, eu iau un rachiu mic:
− Ați străpuns canalizarea…
− Da, Domnu’ inginer da’ nu mai ziceți la nimeni, într-un sfert de oră am izolat și după aia am purjat.
− Într-un sfert de oră curge o tonă de rahat în conductă… Dă-mi telefonul de serviciu.
− De ce?
− De-aia! Care ești pe-acolo? Fii atent aici: Oprește la 101 și dă tot în puțurile secate de la 13,14 și 15. Acum!
Apare și subinginerul Voicu:
− Ce-i aici?
− Tu, pe unde pana mea umbli? Nici la pensie n-am tihnă… Vezi că ți-am închis inelul doi și dai în reflux în puțurile de la Vlădeasca că ăștia ți-au spart în menajeră. Nu simți miros de rahat? Se împute tot orașul și ne umplem de gălbinare.
− Hâu!
Ajung acasă, mă mai foiesc cu una cu alta… dau drumul la apă, așe, de control.
Curgea o apă ca laptele de albă de la clorul băgat la greu, rânjesc:
− Ce-o să se mai bucure gospodinele …
***
Mihail stories 
Zi-mi că e doar o anecdotă, ca filtrul meu de apă nu cred că face față … 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Pentru liniștea ta sufletească declar că-i o anecdotă!
Și ia-ți dom’le un filtru mai mare…
😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Stii ca mi-a stat inima o secunda: inainte sa-ti vad raspunsul, am citit motto-ul de pe blog: „Tot ce-ti poti imagina este real!” 😀
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😉
ApreciazăApreciază