Eu nu voi o strălucire efemeră pe un firmanent corupt de handicapați literari ce-și zic critici literari, nu voi băi de mulțime ce să-mi hrănească ego-ul, nici măcar a mă îmbogăți din fantasmele-mi aruncate pe hârtie, dar nici nu voi a mă bălăcări în invidia altora.
Mi-e suficient să-mi știu cărțile în Depozitul Bibliotecii Naționale și în Bibliotecile Municipale.
Cine a stat aproape de mine le are în biblioteca personală, alt motiv de mândrie intrinsecă, iar cine și le dorește mă poate contacta și, atunci când numărul cererilor pot acoperi cheltuielile de tipărire, fără nici un profit, atunci pornim, din nou, tiparnița.
Gloria și-o doresc cei slabi,
Verba volant, scripta manent.


Biblioteca mea e mai bogată de când, cu dedicație specială, am așezat cărțile tale în rafturile ei! Mulțumesc, Mihail!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază