Și-așa m-am trezit, de dimineață, la șase juma’, plin de inspirație și-am oprit tot din casă. Doar vântul ce mai vâjâia pe la ferești. Și dăi, și luptă, și-o’nceput mațele să ghiorțăie și eu, nu! am luat o bucată de pâine veche-n gură și am început să o molfăi. Molfăiam și scriam căci știam că de-așa bucurie nu o să mai am parte multă vreme.
Și, iaca, simt că se face frig în cameră, pun mâna pe sobă, rece, contabilizez chiștoacele din scrumieră, jale, îmi admir capodopera: două pagini scrise.
Cine știe… ca mine să pățească!
Nu e rău pentru o zi de duminică! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
😀
ApreciazăApreciază