Discret, foarte discret

– Cine ești tu?

– Thoth, madame…

– Oooo, am crezut că e Moartea… de două ori a trecut, am simțit-o, rece, pe la tâmple. Thoth, tu cine ești, îmi pari cunoscut !

– Un prieten de familie, doamnă, mai discret.

– Da… discreția a fost importantă în familia mea, dar acum, privește-mă Thoth, mai contează discreția? Sunt o babă de 94 de ani, îți poți imagina?  94… să-mi fi spus ieri te scuipam în ochi, credeam că o să am mereu 20 și toți holteii la picioarele mele. Ia zi-mi Thoth, de ce nu vrea să mă ia Moartea? De ce mă ține aici, țintuită în patul ăsta, la mila unei femei care să-mi de-a de mâncare în gură și să-mi schimbe scutece ca la prunci?

– Păi… pentru că nu e loc.  Trebuie să stați la rând.

– Cum? Când pe Maria, a luat-o la nici 70 de ani? Râzi de mine!

– Nu râd, dar locul 7 de pe rândul 2 de la geam este încă ocupat.

– De cine? Cine e pe locul meu?!!

– Schimbul! Schimbul de pe lumea asta. Antoanela a avortat la trei luni, a luat niște pastile, așa că fiul a rămas nenăscut deci Sofia, care e acum pe locul Dumneavoastră, nu are unde se-ntrupa.

– Păi cum?

– Dar ce credeați… că stați în rai o veșnicie? Faci un tur, două, și înapoi la treabă. Numai că, de când cu anticoncepționalele și avorturile, treaba s-a cam aglomerat, adică s-a aglomerat rău de tot. Sunt și de peste o sută de ani fără loc de schimb.

– Ce mă fac, ce mă fac… până la sută mai sunt 6 ani, îți dai seama, 6 ani!!!

– Realizez, foarte bine ce spuneți, doamnă și, după cum vă spuneam… sunt un prieten de familie. Foarte bun prieten de familie, de fapt am fost trimis chiar de dânșii.  Îmi permit să vă fac o sugestie: mai este un loc… curat, decent, călduros, unde vă așteaptă, cu drag, marea majoritate a familiei.

Un cuvânt și se rezolvă… discret, foarte discret!!!

***